In Sighisoara am o cutiuta prafuita a amintirilor. Cand imi cumpar un “Ardeal city-break” n-o prea sterg de praf, pentru ca ma sensibilizeaza cam mult si n-as avea timpul necesar sa pregatesc ‘armele’ pentru Bucuresti, stii?! Insa de sarbatori e mai mult timp si mintile mai linistite, si oamenii mai calmi, mancarea mai buna si vinul e mai parfumat iar ochii sunt mai calzi.
Cred ca am avut cele mai frumoase sarbatori de pana acum, am facut cateva mii de km prin lume sa vad oameni dragi, sa vad parte din familie, sa distrez oameni oferindu-le putin gust latin romanesc, asa cum si multi alti apropiati au facut mii de km ca sa fim impreuna toti, o mica familie, in Transilvania, la tranzitia dintre ani. Si in aceste sarbatori am petrecut cu familia biologica mai mult decat de obicei, insa putin fata de cat am vrut. Si stii cum e cand mananci in familie… iti lasi gandurile sa zboare unde vor ele si discutiile nu au un fir logic, sunt doar discutii banale, cu iz educational. Iar cutiuta a fost stearsa usor de praf si a iesit din ea draga amintire a bunicii.