logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii (Page 4)

Linistea

N-ai vrut sa ma mai lasi sa te trezesc, sa ai ora ta necesara sa te ridici. Ti-a fost frica, atunci, sa ma lasi sa vorbesc prea mult pe strada alaturi de tine, ca sa nu iti cunosc alt rol...

Nu e vina ta

Ti-a stricat o persoana ziua cand s-a uitat urat la tine? Nu-ti place locul propus de un prieten din gasca pentru iesirea la cafea? Ti-ai inchis contul de facebook pentru ca ti-a zis un prieten ca serviciile secrete monitorizeaza retelele...

Romania

Imi este deseori confundat pozitivismul cu patriotismul, echilibrul emotional cu fericirea si starea de bine cu indragosteala. Nici o problema, inseamna ca trebuie sa ma fac mai bine inteles. Legat de patriotism, iubesc maxim Romania dar nu sunt patriot, patriotismul naste...

De ce o iubesc

Înainte sa citesti asta as vrea sa stabilesc doua aspecte, de la început:
1. de obicei am tendinta sa folosesc stereotipuri si sa ma asociez prin generalizare cu restul ca mine. În acest caz ma distantez de restul barbatilor, informatia vine individual.
2. nu descriu si nu fac referire la o anumita femeie, aici le includ pe toate, iar informatia pleaca spre generalizare.

Moarte, vino putin sa-ti zic ceva

Intra te rog, hai sa-ti dam si un aspect… sa zicem ca-n filme. Lasa-ti coasa afara sa nu se intample naibii vreun accident si sa patesti ceva. Amabilitatea mea te-ar invita sa iei loc dar stiu ca n-ai voie si… oricum n-am acum scaune pentru tine. In schimb iti pot oferi un ceai sa te incalzesti, ca e frig rau afara. Stai linistita, iti voi vorbi frumos.

De ceva timp ai inceput sa fii un musafir tot mai frecvent in viata mea, asa ca m-am gandit sa ne imprietenim, ce zici? Hai sa ne amintim: l-ai luat pe acel var care a fost modelul meu din copilarie, pe acel coleg minunat caruia i-a placut adrenalina produsa de viteza pe doua roti, acea matusa ‘imprumutata’ cu suflet pur, acei bunici minunati ce nu se mai nasc azi. Si as putea sa mai scormonesc in cutiuta amintirilor dar ar deveni o discutie tardiva si tu stii bine asta, ca ai cea mai buna memorie din univers.

Bunica

In Sighisoara am o cutiuta prafuita a amintirilor. Cand imi cumpar un “Ardeal city-break” n-o prea sterg de praf, pentru ca ma sensibilizeaza cam mult si n-as avea timpul necesar sa pregatesc ‘armele’ pentru Bucuresti, stii?! Insa de sarbatori e mai mult timp si mintile mai linistite, si oamenii mai calmi, mancarea mai buna si vinul e mai parfumat iar ochii sunt mai calzi.

Cred ca am avut cele mai frumoase sarbatori de pana acum, am facut cateva mii de km prin lume sa vad oameni dragi, sa vad parte din familie, sa distrez oameni oferindu-le putin gust latin romanesc, asa cum si multi alti apropiati au facut mii de km ca sa fim impreuna toti, o mica familie, in Transilvania, la tranzitia dintre ani. Si in aceste sarbatori am petrecut cu familia biologica mai mult decat de obicei, insa putin fata de cat am vrut. Si stii cum e cand mananci in familie… iti lasi gandurile sa zboare unde vor ele si discutiile nu au un fir logic, sunt doar discutii banale, cu iz educational. Iar cutiuta a fost stearsa usor de praf si a iesit din ea draga amintire a bunicii.

Multumesc

Iti multumesc, in primul rand, pentru minutele alocate citirii copilariilor mele de pe blog, multumesc ca in 2012 m-ai lasat sa-ti desenez, sa-ti dau sfaturi, sa-ti livrez rezultate, sa-ti ascult dorintele, multumesc pentru simplul fapt ca m-ai ascultat cand am...