Inca se nasc eroi

Acum 3 ani ma suna tata si ma invita la Osica de Sus, un satuc de oameni ambitiosi si muncitori in partea olteneasca a Romaniei. Scopul era intalnirea la un eveniment intitulat “Fii satului” unde un domn numit Nelu Rosca oferea pe atunci numele liceului, primind si titulatura de cetatean de onoare al localitatii. Paralel cu asta a avut o dorinta: sa-si uneasca ramasitele unui neam inceput de acolo, exact in acea zi. Am ajuns triumfator de curiosi sa vedem ce emotii si lucruri noi descoperim.

Spre seara ne-am restras in curtea unei case taranesti frumos intretinute, cu noi tinerii, maturi cu umor si ceva experienta de viata impreuna cu batrani intelepti… unii in bastoane, altii nu mai sunt azi printre noi. Si am trocuit intre noi niste carti printate si frumos organizate de cel mai carismatic om pe care l-am cunoscut: domnul Costica de la Craiova, un distins domn cu o importanta functie de conducere la Universitatea de acolo. Carticica iti descria algoritmic arborele genealogic. Eram vreo 50 de oameni in acea gradina, toti rude intre noi. Am schimbat numere de telefon, nume, povesti de viata si gratare facute asa cum doar romanii stiu sa le faca.