logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Romania (Page 4)

O lume mare atat de mica

Exista o statistica interesanta, bazata pe un studiu, care zice ca ai nevoie de 5 oameni pentru a ajunge la cine vrei tu pe glob. Ca e vorba de un indigen din Africa sau la Obama, e acelasi lucru. Si gandeste-te ca nu e deloc imposibil, intangibil sau absurd. Vrei la Obama, suna-ti amicul din America si ai facut primul pas.

Aud atat de des, pe cat de mult zic si eu expresia: “E o lume atat de mica…”. Cutarescu il stie pe Xulescu, care tie iti este prieten de pe vremea cand Yulescu v-au facut cunostinta cand ati fost chemati la ziua lui Gigescu. Si mai mult decat atat, cu amicii tai interconectati cu prietenii tai ai ajuns sa faci business, sa te intalnesti intamplator la o terasa in centrul vechi sau, mai simplu, l-ai recomandat sefului tau in departamentul tau de la job, care s-a combinat cu Esculeasca din celalalt departament sau la firma de la etajul de sub tine.

Mesaj pentru tine, cel de dincolo

Salut, te rog ia loc. Aprinde-ti o tigara si sterge buturuga de pamant, nu cumva sa-ti murdaresti hainele cumparate din magazinele, inexistente inca aici. Vrei putina apa murdara luata de la raul din spatele colibei? Sterge-ti dispretul de pe buze si ascunde mai bine dezinteresul, ca sa spargem zidul de comunicare ridicat intre noi. Bun. Hai sa-ti povestesc despre locul in care tocmai ai ajuns: Romania e o tara in desertul unui continent nedescoperit inca, noi vanam din copaci si de holera ne vindeca vracii pe care noi ii consideram zei, mai puternici decat erau considerati arhitectii in renascentism. Nu putem zbura, nu stim sa scriem, Romania a auzit de imperiul roman doar din povestile batranilor, spuse in jurul focului pe care il tinem aprins de cand au venit conquistadorii in trecere pe aici.

Let’s do it world

Sa va zic o mica poveste:

“Acum ceva ani, pe taramul indepartat al Estoniei,  intr-o mica tarisoara nord-europeana unde traiau zmei printre zane si printi, cativa copii luminati ce se jucau intr-un ONG insorit au descoperit ca zmeii nu erau prea cuminti si lasau multa dezordine in padurile pe unde se jucau ei. Acesti copii cresteau ca frumosul-fat intr-un an cat altii in patru. Si cum isi pierdeau ei veacul prin paduri inverzite si mergeau ei asa, incalecand pe o sa a responsabilitatii sociale, au realizat ca scopul lor pe acel taram era sa curete regatul de mizeriile zmeilor si nu de zmei. Doar ca aveau, ca in orice poveste intortocheata, o mica problema de logistica. Pentru ca zmeii erau puternici si multi si gunoaiele lasate de ei erau si ele pe masura.

Si si-au stors copiii mintile pe o parte si pe alta pana cand unul dintre ei, a fost lovit de o revelatie de poveste, le-a propus o idee nemaiauzita de la imparatul verde pana atunci. Era atat de revolutionara incat n-avea cum sa dea gres. Sa curete rusinile zmeilor, intr-o singura zi. Ochii celorlalti se dublau in marime si… mai mare a fost uimirea lor cand ideea prindea contur creativ in mintile tuturor. La scurt timp de cand vestea a ajuns in tot taramul s-au implicat muzicantii, bufonii chiar si regele si mai toti marii decizionali din regat.

A fost o vremea

“Cai-n poivesti / o vremea cand eram tot timp fericitii / Si eram tot timp funky / Dansam un oras intreg” (Rosario).

A fost o perioada in viata mea cand credeam ca m-am nascut in locul nepotrivit, ca oamenii de aici sunt cei mai necivilizati si cei mai rai, ca sistemele politice au distrus frumusetea si spiritul tarii, ca femeia romanca e prea ‘fumurie’, ca nu exista nici o portita spre succesul, implinirea si redezvoltarea personala + profesionala. Ca in business clientii sunt tampiti si nu stiu ce vor si ce sa ceara de la mine, ca persoana de langa mine ma sustine cu etica si multa incredere, ca ce ofeream si primeam era de ajuns pentru implinire si ca asta e drumul meu, ca un animal crescut nu mai poate fi educat, ca prietenii din jurul meu s-au inrait si au devenit reci la fel ca intangibilitatea nemtilor. Era o vreme cand credeam ca nu mai accesezi suflete pure, discutii profunde si ajutoare spirituale / materiale. Ca nu se mai face arta nicaieri, ca inteleg perfect muzica pe care o ascult, ca toata lumea minte si are ceva de ascuns, ca acea comunitate mica in care ma ‘agitam’ e tot ce se poate, pragul atins. Ca pe animale si copii ii invatam noi maturii ce trebuie invatati, ca lumea asta e formata doar in interes, ca natura nu prea mai are vreo importanta decat estetica. Credeam ca nu se mai poate schimba nimic si trebuie sa accept tot, fara sa ma mai gandesc, macar, la milioanele de alternative. Ca lucrurile materiale cumparate pentru ca si le doresc altii de fapt, sunt tot ce conteaza pe lumea asta.

Wireless in toata Romania

Via HotNews: “In urma cu doi ani, 211 puncte de acces gratuit la internet de banda larga (hotspot-uri – Wi-Fi) au fost instalate in zone publice din Romania, de catre SNR si Romtelecom cu bani publici. Autoritatile promiteau inca 300 de hotspoturi pana la sfarsitul lui 2010, dar nu s-a mai auzit nimic. In statistici, anul trecut in tara erau in total 1050 de hotspoturi. In acest an, RCS&RDS si-a dezvoltat o retea Wi-Fi care a ajuns la peste 400 de hotspoturi in tara, prin care internetul poate fi accesat gratuit de proprii abonati. Orange a lansat o retea Wi-Fi moderna in Centrul Vechi din Bucuresti, unde internetul poate fi momentan accesat gratuit de oricine are un telefon performant, iar pana la sfarsitul acestui an tot orasul Mangalia ar urma sa fie acoperit de internet wireless gratuit, dupa un model deja implementat in Roman.” Articolul complet aici