Scrisul mentine echilibru

M-am gandit ca scrisul e ca mersul pe bicicleta, pedalezi sa nu cazi. Tine minte ideea asta.

Inca nu m-am decis daca imi place asa de mult sa scriu incat mi-am schimbat bicicleta ori e ca sentimentul acela de bine dupa ce faci curatenie si iti iei lucruri noi. Ma refer la noul aspect al blogului. Sunt amandoua amestecate cu al treilea, de fapt – m-am ocupat de proiecte faine, despre care vreau sa spun tuturor. Si se simte bine, stii!?

E ciudat, mi se intampla atat de multe lucruri, as putea scrie tot mai mult dar m-am facut mai egoist. Cu mine. Vreau sa intiparesc in amintiri experientele mai mult decat sa consum timp sa le distribui printr-o inregistrare cu telefonul. Pentru ca azi nu mai publici, alegi ce distribui si ce nu, indiferent de canal, dispozitiv… ne indreptam spre granita intre realitate si virtual, care devine tot mai insignifianta. Nu e nici rau nici bine, e ce e.

Da’ uite… mie imi place ca aceasta granita sa fie blogul, e o alegere. Alegerea mea a fost sa reinventez simplitatea in design si sa unesc mai multe parti din mine. Tot alegere e momentul cand constientizezi ce esti si care-ti sunt minusurile si plusurile. Ai tinut minte ideea de inceput cu bicicleta? Ei, tot ca pe bicicleta e si cu scrisul, te mai opresti si accelerezi iar.

Fie ca vrei sa vezi ce proiecte am mai facut, despre ce experiente faine iti scriu, ce idei stupide astern pe hartia digitala sau ce filme bune iti recomand… well, bine in venit in noua lumea a lui Liviu. 🙂