logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Am fost

Am fost

Am fost croitorul ce-ti cosea aripile. Ti le-am spalat si cand ti-au crescut la loc ai zburat, desi te tineai stransa de motive pentru a te intoarce. Am reusit aceasta performanta atunci cand le-aveam si eu la fel. Si pentru asta mi-am imprietenit ego-ul cu al tau, ca sa-mi accelerez mandria, sa evaporeze cata serotonina aveam nevoie, pentru a ma conduce niste luni suplimentare, in liniste. Apas si mai tare spunand ca tu, Pheonixul pe care-l admira acum lumea ta noua, a fost influentat de mine… iti vei aduce aminte mereu de numele meu. Si vei tine cu tine acest gand.

Pentru mine era perfect suficient universul acela mic, in care imparteam acoperisul si micutii care ne amuzau pana la lacrimi de bucurie, discutii lungi uneori evitate pentru placerea fizica oferita de linistea din interior, cartea pe care o citeam impreuna pe plaja, indiferent ca era Septembrie Luni sau August Sambata, cu sentimentele ca-n filmele vechi alb-negru. Dar confundam fericirea cu lipsa unei directii. Asta nu e nicidecum o acuza, noi nu stiam atunci ca fericirea nu e un obiectiv ci e drumul spre destinatie.

Acum nu investesc energie sa te rog, sa nu mai incerci sa te schimbi, cand ma certai spunand ca sunt prea visator, pentru ca azi am devenit un si mai mare visator. Iar acum cand tranparenta a castigat in fata puerilitatii, putem spune ca unele lucruri erau atunci imposibil de spus… blocate de circumstante, ulterior conformate.

De cate ori am depasit piedici interne sau externe, de cate ori ne-am zis ce trebuia sa ne zicem, de cate ori am zambit, de cate ori am cumparat experiente memorabile, de cate ori ne-am rostit numele si de cate ori ne-am iubit!? De prea putine ori.

In acea graba a rupturii am uitat sa-ti las manualul de instructiuni, desi acum stiu ca nu mai ai nevoie de el: hraneste-ti visele si migreaza-le spre realitatea ta! Ridica-te rapid cand cazi si mergi mai departe cu durerea si zambetul pe buze, ca la ski. Nu crea doar pentru tine, creeaza si pentru altii. Slefuieste-ti instictul. Ofera si nu astepta prea multe in schimb. Nu renunta niciodata!

No Comments

Post a Comment