logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Fericirea in Rosu, Verde si Albastru

Fericirea in Rosu, Verde si Albastru

rgb
image-5253
Cele 3 culori de baza ce formeaza spectrul oricarui lucru vazut de om: sticla, lumina, monitorul laptopului, copacii, stelele de pe cer si… mai nou, sunt cele 3 culori ce definesc categoriile de baza cu care oamenii de stiinta au demonstrat recent, prin definitii vizuale, emotiile umane: frica, tristetea si bucuria.

Noi inca suntem preocupati cu a avea nu si cu a simti, m
ai mult cu lucruri materiale decat spirituale, mai simplu zis. Totul merge-n sus: cladiri, infrastructura, tehnologie, dar bucuria globala, accesul la hrana si apa… toate merg in jos. Paradoxal, nu?! Daca pe bucurie si tristete le stim bine, frica ramane inca mistica.

Frica e un rau necesar, daca n-ar fi existat frica nu as fi scris asta acum si tu n-ai fi citit asta, pentru ca probabil n-am mai fi existat ca specie. Frica e supravietuire, instinctul de conservare. Dar frica nu e permanenta, dupa ea vin relaxarea, bucuria, acalmia si atunci face tot raul cauzat de ea sa merite, ca dupa orice noapte ce aduce mereu rasaritul dimineata. Si nu ma refer la frica de a te impiedica pe strada, ci la frica globala cand vine vorba de un nou razboi, de exemplu. Razboiul e dualitatea, inseamna distrugere, moarte, foamete… dar mai inseamna si evolutie, desteptare, descoperire, resetare, reechilibrare, sfarsitul e un nou inceput. In razboi s-a inventat calculatorul si datorita lui s-a proiectat internetul. Dupa razboi oamenii au continuat sa se iubeasca, sa faca afaceri, copii, sa lucreze pamantul si tehnologia si… au evoluat si mai mult. Razboiul rece a daruit descoperirea lunii, a universului, daca nu era lupta pentru suprematia cerului, tu nu ai fi plecat probabil atat de impresionat/a de la cinema dupa Interstellar. Nu era inca nici tehnologia si nici stiinta care valideaza cat se poate de bine tot ce am vazut in film.

Iti mai aduci aminte cum erai in copilarie? Acea inconstienta care te facea fericit/a si in interior si-n exterior, chiar daca nu simteai pe-atunci asta. Totul era cum trebuie, totul era bine, frica nu prea era dar bucuria prezenta din plin. Si acum cand am crescut mari e ca si cum suntem angajati permanent intr-o misiune de a fi din nou bine, cum trebuie. Aceasta misiune de a cauta fericirea e intr-o directie gresita, din punctul meu de vedere. Pentru ca o vedem ca pe un produs disponibil la cumparare-n rate, transformand informatiile din creier in hartii pe care le dam la schimb cu case, masini, dans in club sau la concerte, excursii, haine, tehnologie si pe resursele obtinute din pamant sau din cer.

Am vrut sa scriu un post despre ce am invatat pana la 30 de ani, sa dau sfaturi despre altruism, bun simt, ecologie, sa zic cum ar trebui sa eliminam coruptia si rautatea, dar mai am probabil jumatate de viata de trait, sunt imbatranit si nu ma mai pot amagi, cine sunt eu sa dau astfel de sfaturi? Ar fi fost oricum relative, deci interpretabile. Dar pot in schimb sa spun ceea ce m-a preocupat pe mine in ultima parte a vietii de cand constiinta mea e activa si, la ce concluzie am ajuns. Destinatia vietii nu e bucuria. Si frica si teama si bucuria insumeaza toate fericirea. Cele 3 culori combinate la care avem toti acces si sunt singurele lucruri pe care le detinem de fapt, pe restul doar le folosim cu imprumut de la nepotii nostri. Fericirea e cautarea fericirii.

No Comments

Post a Comment