logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Dupa ce alergam?

Dupa ce alergam?

De fapt si de drept… ce inseamna viata pentru tine acum? Care-i sensul ei, din tine? Chiar vreau sa stiu cum vezi lucrurile, sunt cat se poate de serios. E despre alergatura dupa cat mai multe like-uri, dupa confirmarile prietenilor sau ale parintilor?

Dupa zambete nascute din pielea de gaina produsa la ascultarea unei piese favorite si 3 shoturi de tequila? E despre cafelele cu persoana dorita in cafeneaua preferata? E despre a lasa in urma ta ceva maret? Despre ridurile ochilor ce ascund noptile albe, cand te gandeai la ce-ai facut gresit? Sau bine?

a9cb85fe573a1ddda3d58643f5849b76

Zi-mi si mie

Ce intelegi tu, despre ce e viata asta de fapt? Da, chiar vreau sa stiu. E despre noua colectie de haine ale brandului preferat, pe care ti-o iei dupa ce ai luat salariu?

E despre contractul semnat dupa 3 luni de negocieri dure? E despre noul model de masina, achizitionata la primirea avansului de craciun cand e discount masiv, imbracat intr-o forma irezistibila de marketing destept? E despre linia de coca diluata cat mai putin, pe care ai tras-o din curbura spatelui ei cand s-a arcuit goala in asternuturile tale proaspete?

E despre feelingul pe care il ai dupa o ora de exctasy cand auzi piesa preferata in clubul preferat cu prietenii tai preferati? E despre a intelege si promova cea mai mare inovatie care ii va salva de la moarte pe nepotii tai?

kefalE despre soare?

E despre Dumnezeu? E despre excursia in locul unde ai mancat cel mai bun tiramisu, e despre cele mai mari discounturi de care beneficiezi in Austria, dupa sarbatori?

E despre orgasmul cu cea mai iubita persoana? E despre piesa preferata pe care o auzi la radio doar un pic si apoi o fredonezi non stop? E despre prietenul tau cel mai bun? E despre ambitia cuceririi ei? E despre cea mai tare plaja de pe continent, pe care ai mancat cei mai buni creveti si ai baut cel mai bun Mojito din viata ta?

E despre mirosul pielii? E despre alcoolul de peste 50 de ani pe care il gusti dupa cea mai buna vita argentiniana, intr-o tara nord europeana in care nici macar n-ai visat sa ajungi vreodata?

E despre cea mai convingatoare barfa cu prietena ta cea mai buna? Despre plantele pe care le-ai crescut? Despre catelusii si pisicutele pe care le-ai crescut si iti aduci aminte toate gesturile ciudate si haioase pe care le faceau?

Lucrurile de mai sus nu m-au facut mai fericit. Fericirea e un lucru marunt, dar pe parcursul vietii uitam asta.

Dar daca raurile ar inceta sa mai curga?

Daca n-ar mai ploua si n-ar mai ninge? Daca pasarelele nu vor mai canta, daca norii isi schimba culoarea si se fac mov? Daca soarele nu va mai rasari niciodata si florile nu vor mai inflori? Daca nu mai exista biserici, guverne si sefi? Daca dispar banii, facebook-ul, muzica si smartphone-urile? Te-ai mai plange? Ai mai reprosa ceva cuiva? L-ai mai injura pe Dumnezeu?

old-wine-bottleMai lume nebuna…

Opreste-te din palavragit ca vorbesti nonstop… si nu-mi zici nimic. Ai tot ce iti doresti si sustii ca nu esti multumita.

Du-te si ia-ti persoana iubita in brate, ia-o de mana si zambeste-i, du-te si multumeste-i mamei tale, du-te la fratele si tatal tau si spune-le cat de mult ii admiri, stinge-ti telefonul mobil si du-te de te plimba pe o strada pe care n-ai fost niciodata, ia-ti colegii de munca la o plimbare in parc.

Opreste-te pe drum si miroase frunza unui copac, spune-i multumesc bunicului tau pe patul de moarte.

Mâine spune-i buna dimineata primei persoane la care te gandesti, mergi in gara si ia-ti bilet catre prima destinatie fara sa-ti pese unde, cere-i azi iertare persoanei care te-a suparat recent.

Vocea pe care o auzi acum in cap e constiinta sau frica. Raiul e aici pe pamant, tot ce-i frumos e chiar in fata ta.

1 Comment

  • Dana

    January 12, 2014 4:14 pm

    Foarte frumos ?i încurajator textul t?u; mai ales prin caracterul personal. E un reminder important într-o lume a consumului, pragmatismului ?i a luptei pentru supravietuirea spirituala ?i intelectual?. Lucrurile m?runte, precum ?i cele m?re?e, de asemenea, sunt minunate ?i necesare. Mul?i dintre cei pe care îi cunosc le înf?ptuiesc. Unii mai des, al?ii mai rar, depinde foarte mult de construc?ia înterioar? a fiec?ruia ?i de nevoile pe care le are. Cât despre faptul c? ne plângem… ei bine, ne plângem pentru c? suntem vulnerabili, extrem de fragili. Ne plângem pentru c? avem sisteme de alarm? s?n?toase care se declan?eaz? pentru a fi ajuta?i, sus?inu?i, încuraja?i. Ne de-tension?m într-o existen?? pe care nu o în?elegem pe deplin. A?a func?ioneaz? via?a în grup, în familie, în societate. Este drept c? de multe ori suntem ridicoli ?i banali, ne plângem de platitudini, din propria sl?biciune de a schimba ceva la vie?ile noastre, ne plângem din invidie, ne plângem din necredin?a în noi în?ine ?i, astfel, îi putem deranja pe cei din jur. Cu toate acestea, exist? ?i plângeri valoroase, care transform?, îmbog??esc, valorific?, revolt?, creaz?, stau la baza progresulului (la nivelul fiec?ruia) – care provin din curaj, mai degreab? decât din fric?, sau un mix al celor dou?, ?i o numim normalitate. Mai degrab? tr?iesc într-o lume în care oamenii se plâng, dar sunt puternici ?i ac?ioneaz? din libertate, decât într-una plin? de ziduri si emo?ii disimulate în ac?iuni nesincere. Acum, la nivel personal, încerc s? fac pace cu amândou?.

Post a Comment