logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Cainele, frica si responsabilitatea

Cainele, frica si responsabilitatea

Am identificat un stereotip comportamental social: nu suntem atenti la semne, cand se intampla ceva grav identificam simptomele si apoi incercam sa rezolvam simptomele si niciodata… dar niciodata nu ne orientam spre rezolvarea cauzei. Am inghitit minciuni si frici si am lasat panica sa creasca, ani de zile, pana cand am rezolvat problema prin uciderea conducatorului. Ne-a durut in cur de orice simptom si ne-am construit ziduri de aparare psihologice, renuntand la a mai intelege pericolul, pentru ca ne-am autoimpus o superioritate: “animalul e animal, nu ma intereseaza pe mine de el, trebuie sa moara…”.

Da, stiu, alegem mereu calea mai usoara, pentru ca ego-ul blocheaza mintea si nu putem vedea solutii. Cand ne vom dezvolta spiritual? Cand ne vom infrunta fricile, cand ne debarasam de cautarea unui vinovat, amagindu-ne ca viata-i de cacat? Pe mine m-a muscat un caine acum cativa ani. Ce-ar fi trebuie sa fac atunci, sa iau o ranga si sa ies pe strada sa dau in stanga si in dreapta? Nu, acela a fost momentul cand mi-am stabilit ca trebuie sa inteleg mai bine cainii si ce s-a intamplat de fapt. Cativa ani mai tarziu cresteam un caine care mi-a schimbat viata si m-a ajutat sa-mi constientizez fricile, ca sa scap de multe dintre ele. A fost un psiholog incredibil pentru mine, si pe factura lui scria iubire neconditionata. Acum m-am linistit cand am inteles ca totul depinde de mine. Mi-am asumat. Nu-mi rezolva autoritatile situatia? Bun atunci iau problema in maini si ma implic, cautand solutii, fara sa injur autoritatile si animalul.

Uitam extrem de rapid evenimentele trecute neplacute, ca si cum ne blocam anumite episoade din minte si le stergem cu buretele. Da, de asta s-a inventat istoria, ca s-o stergem nu sa invatam din greseli. Cainii de pe strazi au ajuns acolo din cauza oamenilor, pentru ca la daramarea caselor in perioada sistematizarii Bucurestiului a fost mai ‘usor’ pentru unii oameni sa ii lase in strada, decat sa-i ia cu ei in noua viata de bloc. Cand trecem pe strazi pe langa un caine, frica noastra ne indeamna sa luam o piatra sau un lemn si sa aruncam in ei, e mai usor sa dai cu bata decat sa incerci sa intelegi. Si apoi mergem acasa la caldura si siguranta, ne intalnim cu apropiatii si ne aruncam ura si nervii pe cainii de pe strada si pe primarul orasului. Da, suntem evoluati si civilizati…

Sa nu fiu interpretat gresit, autoritatea are o responsabilitate mare, evident. Si trebuia sa-si faca treaba nu sa ma cheme la vot sa ma intrebe daca sunt de acord cu o decizie pe care trebuia s-o faca deja. Pai ce faci, ma chemi la referendum sa ma intrebi daca e ok sa iei o decizie ce trebuia luata mai demult? Pai de ce te-am votat, nu sa iei decizii pentru mine? Pentru ce s-a intamplat cu acel copil, un responsabil dintr-o primarie si un responsabil din ONG trebuie sa plateasca, pentru a-i linisti pe parinti, desi asta nu-l va aduce pe copil inapoi.

Cat despre noi? Suntem direct responsabili pentru fiecare share pe Facebook, fiecare stire de la TV sau Radio, care, toate, au efect implicit cresterea fricii in societate. Si cresterea fricii in societate ne distanteaza si mai mult de rezolvarea cauzei, iar decizia de ucidere a cainilor este extrema, ca de obicei. Nu solutiile extreme in situatii de criza sunt rezolvarea unei probleme, pentru ca la nervi nu iei decizii bune. Solutia e o cale de mijloc: da cainii de pe strazi violenti trebuie sa dispara, dar nu cu pretul vietii.

As putea sa detaliez pe teme biologice, ca in momentul cand corpul uman apeleaza la frica emana substante pe care cainele le simte, as putea povesti ca patrupedul e construit genetic sa domine utilizand frica (ca la lupi), de unde si cazurile din cuplurile cu animal de companie unde cainele il asculta mai mult pe barbatul dominant, care e mai sever cu cainele decat pe femeia care ii ofera mai multa afectiune… dar nervozitatea actuala din societate imi tardivizeaza explicatiile. Si oricum e mai usor sa iesi in strada sa militezi pentru omorarea lor. As vrea sa-i vad pe cei care si-au exprimat ingrijorarea, ura si afectiunea, cum merg sa preia un catel din adapost pe semnatura, as vrea sa vad asumarea responsabilitatii!

No Comments

Post a Comment