Timpul in Bucuresti

Bucurestiul e prea complex, uneori nu tii pasul cu schimbarile ce au loc, sau poate te schimbi tu si te indrepti spre alte activitati si placeri. Da, asa e, te reindragostesti de oras cand te reindragostesti de tine. E atat de fain sa intalnesti aici tot felul de oameni de toate varstele si personalitatile, cu aspiratii sau istorii diferite, care te inspira cu tot felul de idei si descoperi noi hobby-uri sau amintiri.

Da, are parti rele si le stim cu totii

Le-am simtit prin toti nervii, am inteles tot, hai sa trecem peste… eu scriu despre ce-mi place, e atat de simplu. Se nasc trupe de actori noi in fiecare an, se renasc branduri de biciclete din pasiune, apar niste cafenele de care raman si strainii uimiti, cat despre festivalurile si petrecerile de aici se aude departe. Toate parcurile se bucura de evenimente si copii cu animale de companie de toate felurile.

Si lumea e rea si sunt ilegalitati. Am sa-ti dau o veste proasta: se intampla la fel in orice capitala din lume, nu aici sunt problemele cele mai grave. Si oricum, hai sa fim seriosi, cum era orasul prin ’96 si cum e acum? Am vazut teatre pline, vad manifestatii de mii de biciclisti si actiuni comune de curatare a parcurilor si imprejurimilor din natura. Hai sa nu ne mai… aia pe noi ca negativismul nu mai e la moda de pe vremea cand o cautau astia pe Elodia.

Am cunoscut in orasul asta oameni din sfera de afaceri care ma impresioneaza la fiecare intalnire cu ei, de la care invat, cuminte, cat mai mult, pentru ca sunt cu adevarat leaderi. Si stii ce imi mai place? Ca optiunile de activitati sunt interminabile, pe cuvant.

Uneori pare ca timpul din vietile noastre creste in intensitate, zici ca e Fat Frumos. Mereu ne panicam si zicem ca nu avem timp de nimic, cateodata am vrea sa fie ziua de 48 de ore, ca sa ne dam seama, seara, ca e acelasi lucru.

Intr-o zi

O amica entuziasmata propune zburatul cu balonul. Apoi esti invitat la o plimbare cu caiacul pe lac, incredibila experienta apropo. Lunar citesti ca s-a mai deschis nu stiu ce ceainarie sau terasa demna de vizitat si, iar te panichezi ca si cum frica ta primara la finalul vietii e sa nu fii trait fara sa fii vizitat toate locurile posibile din oras.

Pana la urma

Iti aduci aminte si ca ai fost intampinat cu sampanie, imbracat formal, la palatul lui Stirbei si ca ti-ai rupt tenisii in Arenele Romane pe beaturile lui Sasha sau Digweed cand doar soarele ti-a adus aminte ca mai exista timp.

Covrigul de dimineata, shaorma de la pranz pe fuga (doar cu ce trebuie, bineinteles) si nostalgia grea dupa berea de pe motoare sau laptaria (pentru veterani) sunt obligatiuni de vara, indiscutabile.

Intr-o zi am facut pe ghidul, neplanificat

Ma, are o traiectorie foarte interesanta CityBus-ul asta si, in timp ce povesteam ce e in stanga si ce e in dreapta (cat am stiut) drum pe care l-am facut ca turistul la mine in oras am zis… pfff, incredibil de frumos. Si mai primesti cate o surpriza de genul azi e deschis arcul de triumf si iti doreai sa-l vizitezi de mult timp. Sau muzee, neplanificat vizitate. Sau after hours-uri la care nu mai stii exact cum ai ajuns, dar au inceput la apus :).

Mai toate numele grele din lumea muzicala au folosit un microfon pe o scena in Bucuresti. Si, stii ce? Muzica produsa in Bucuresti se vinde global. Nu, nu discutam neaparat calitatea ei, ci aspectul economic. Mai nou sunt la moda terasele de pe cladiri. Am vizitat cateva si am inteles de ce. E fascinanta privelistea de acolo de sus, unde ai impresia ca esti “king of the fucking kong”. Iar legat de diferentele extrem de vizibile de la o strada la alta mie unul, imi place. Mult. Sunt latin, ma plictisesc repede, am nevoie de dinamism. Imi place enorm nordul europei insa nu as fi fericit pe termen lung acolo.

Cert este ca acum nu prea mai am griji legate de ora tarzie din noapte la care as putea manca, ca bucataria internationala nu e cu adevarat prezenta aici, ca daca nu mai ai bani de taxi la 4 dimineata nu am mijloc de transport in comun, ca la aeroport lucrurile nu sunt mai calme in zona taxiurilor, ca lumea nu iese in parcuri sa se uite la filme in aer liber.

Dar chiar

Cand a fost ultima oara cand ai putut lua (fara interventii) un bilet la Beligan, ca n-am inteles unde e lipsa culturii din oras? Stii cum e asta? Te uiti la capatos si acces direct si critici nivelul scazut din tara, dar tu ai si Discovery in grila de programe, pe care nu l-ai mai privit de pe vremea cand sperai sa vina Michael Jackson in Romania. E ca si cum te-ai pisa intr-o piscina in fiecare zi, nu cureti apa si faci baie zilnic acolo.

Concluzia e ca timpul in Bucuresti e acelasi si asa a fost mereu, nu timpul se schimba ci orasul evolueaza impreuna cu noi, facem tot mai multe lucruri in timpul zilei si am vrea sa mai facem lucruri pe care le faceam acum nu stiu cat timp. Pai… bun bun dar timpul? Timpul a trecut si a venit timpul sa se deschida si mai mult Bucurestiul.

surse imagini: metropotam.ro, inparc.ro