S-a deschis Bucuresti

Soarele ma trage de mana: “hai mai sus, gata”. Dau drumul la muzica, ibricul cafelei si apa pentru dus si apoi pe carosabil spre Camera din Fata unde ajustez doza de energie pozitiva cu ajutorul frumoaselor de dupa bar. Le-am dat imprumut vreo 14 ganduri bune si vreau azi unul inapoi. Am ajuns acolo cu bicicleta, voie buna si soarele pe umar, pe care l-am ignorat doar cand am pregatit cafeaua, ea imi e mai draga in acel moment in care o mosesc. E prajita cu pasiune de Florescu, nici nu conteaza care.

Vine motanul cu o privire grava

Zici c-a dormit 12 saptamani in 6 ore, in acelasi moment in care Paul iese din masina cu o buburuza pe capota si se scuza ca e masina nevestei, atunci ne dam seama cat creste voia buna, pentru ca suntem toti pusi pe glume si incepe rasul. Suntem latini si ne place sa ne simtim bine si tinem multe sentimente si emotii in noi. Pisi tot incearca sa-si ascunda starea de bine, dar il cunoastem bine, e bine dispus. Dupa un ceai de pe alte continete al carui gust ne va ramane in papile in urmatoarele ore, plecam spre explorari accidentale, dandu-ne mari ca stim unde mergem, dar stim toti ca stie dracu’ unde ne ducem, cum facem de obicei.

Si gasim prin strazile secrete ce evoca parfumul belle epoque al micului Paris, o taverna ce transmite mirosuri bune si pasiune. Asa si mancarea de acolo… apoi ajungem sa discutam cu pasionatul principal despre vinuri si schimbam opinii si carti de vizita, afland ca in acea casa s-a filmat ‘BD in actiune’. Hmm, dragut.

Plecam impreuna cu ‘araboaicele’ noastre dragi spre un magazin sa reglam una dintre biciclete. Ne iese in cale Muzeul George Enescu si o masina de epoca, ce parca a dus istoria la alt nivel de eleganta in curtea uneia dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti.

Ramanem masca

La noile lucruri descoperite in muzeu despre genialitatea lui Mozart de Romania, cum a fost intitulat Enescu. E cald rau au fost 30 de grade acum 30 de grade 🙂 si ne retragem la Green Hours, ferit de soare si de zgomotele luxoaselor masini de pe calea Victoriei. Schimbam un foc si ceva fraze cu niste irlandezi fascinati de oras. Si dupa ce ajungem in Cismigiu marim gasca cu alti oameni faini ce exceleaza fiecare in ce-a vrut el ca sunt mental liberi si deschid drumuri prestigioase: ba Laurentiu campionul national la Barista, ba Teo care e unul dintre cei mai tari flash web developeri din Bucuresti.

Discutia despre joburi a devenit tabu, nu mai conteaza asta, conteaza doar chimia dintre noi si faptul ca suntem noua generatie cizelata de schimbul cultural si tehnologic post decembrist. Iar pe sistem l-am depasit demult, suntem peste standarde, noi sunem millenials intr-un nou oras nascut din cenusa. In Cismigiu e in aer ceva care iti forteaza zambete naturale si iti ridica falcile si nu te lasa sa fii posomorat. E un grup de cateva sute de persoane ce danseaza salsa in sincron. Nebuni! Si insist sa mentionez ca pentru mine a fi nebun e un lucru bun, am incercat intr-o zi sa fiu normal, a fost ce amai proasta zi din viata mea.

Mergem mai departe in cel mai mare parc din oras – Herastrau, unde ruleaza un film pe un ecran imens si oamenii si-au lasat bicicletele, si-au scos picioarele goale pe iarba verde, frumos intretinuta. Asa ne place noua sa fie, verde si curat… asa cu traim, asa cum simtim.

Ne-am da cu hidrobicicletele in Cismigiu dar deja soarele a obosit si ne-a anuntat ca vrea s-o cam intinda, asa ca mergem sa ne improspatam si ne revedem cu alt mix de oameni intr-un cort langa Parcul Tei unde va canta Patrice, evident, iar pe ploaie.

Acolo recunoastem

Persoane de la Roaba de Cultura unde am auzit saptamana trecuta un concert simfonic oferit gratuit de niste fete talentate si frumoase si absolvente de Conservator. Unde vin si cei mai faini oameni iubitori de animale, copii, lectura si muzica buna. Ne bate briza lacului Tei si odata cu ea revin memoriile locului ala ce rezoneaza in amintirile multor bucuresteni distrati la clubul Cuba. Ce rasarituri oglindite in lac si in muzica electronica am mai prins pe acolo…

Ma intorc cu spatele spre companionii mei din aceasta sambata excelenta si cu fata spre ‘copiii’ ce stau deasupra faimosului restaurant Perla, care isi ocupa timpul cu gatitul unor delicatese libaneze, cu ascultatul recenziei mele legate de intamplarile de azi si cu pregatirile unei noi harti de Catan.

Dimineata

Vine cu arhiectura diferita, nou miros de alt tip de cafea si semne ca soarele iar face pe smecherul cu noi. Ca asa suntem noi toti diferiti, unici si asa e si orasul in care locuim: totul diferit si in contraste puternice, acestia sunt factorii care dicteaza diferentele evidente dintre Centrul Istoric, Magheru, Dristor si dintre culoarea parului, a tenului si a personalitatii fiecarui locuitor ce-a venit din toata Romania influentata de multe culturi diferite de-a lungul timpului.

De la turci, sasi, maghiari, evrei pana la slavi si tatari. Si ce sa intelegi din asta? Nu trebuie inteles nimic, trebuie totul luat ca atare si sa ne bucuram ca Bucurestiul e granita dintre occident si orient, restul sunt delicii urbane. Sau can-can. Incet incet intelegem ca acceptarea diversitatii e cheie de succes spre viitor.

De micul dejun grecesc

S-a ocupat un restaurant din Centrul Vechi de pe strada Smardan unde se bat intre ele mirosurile culinare. Acolo… la fel, totul diferit de la o strada la alta, nu prea te poti plictisi, mai ales daca esti turist strain ocupat cu delectarea ochilor cu fetisoarele unora dintre cele mai frumoase femei din lume, ma jur! Plecam spre expozitia Human Body de la Muzeul Antipa care arata bine si pe afara si pe dinauntrul. Iesim si de abia asteptam sa vina celebrii soldati din teracota la Bucuresti sa-i vedem, pentru ca suntem conectati si stim ce se va intampla in viitorul apropiat.

Bulevardul Kiseleff e inchis pentru sport in aer liber ca e weekend si e plin de bikeri, boarderi, graficieni si parinti ce-si doresc o viata sanatoasa pentru copiii lor. In drum spre metrou simtim mana intinsa la cersit al unui puradel iar ceva mai incolo o bancuta cu 3 baieti si o mana palmata cu un miros special. Cel din dreapta mea le zice ca miroase mai bine ca aia de la Amsterdam si unul dintre ei le raspunde cu un zambet ce spune multe, care le-a facut sa zambeasca si pe cele 2 thailandeze, in trecere prin fata lor. Sssst, suntem Elvetia in acest domeniu, toata lumea o face dar nimeni nu vorbeste despre asta.

In drum spre Piata Unirii trecem pe langa Piata Revolutiei unde lumea asculta cuminte reprezentatiile Festivalului Enescu si apoi iesim la Teatrul National unde sunt cozi la intrare si multe afise cu titani ai teatrului romanesc, un mix intre vechea si noua generatie… Beligan, Malaele, Marius Manole si cu asta am zis tot.

N-am mai gasit bilete la piesa

Asa ca ne indecidem si mai mult… nu stim daca sa-i ascultam in aceasta seara pe Faithless la B’est F’est sau sa asteptam pana saptamana viitoare pentru Depeche Mode pe Stadionul National, care arata excelent. Hmmmm. Decidem sa schimbam planul si sa mergem la ‘Femei pe Matasari’ unde va mixa dupa expozitie Dobrica de la Sue Paparude in curtea unei case. Acolo ne-am intalnit cu Alex de la Pegas ce-a luat calutul inaripat si l-a marketat spre piata europeana. Bravo Andrei, ai sa-mi dai 6 lei ca ti-am facut reclama. 🙂

Vine foamea sa ne viziteze din nou si cineva de langa noi lanseaza pofta chinezeasca, ne indreptam astfel spre centrul vechi din nou, unde e nebunie la propriu: sunete si mirosuri de mancaruri amestecate cu mirosul istoric al cladirilor si al parfumurilor tari, culori si multe limbi vorbite, fete ce te cheama spre masajele erotice, vitrine de magazine impresionante, preturile exagerat de mici pentru turisti si exagerat de mari pentru noi, batute de balcanismul transformat in snobismul cu care ne-am obisnuit.

Cu burtile pline

Ajungem in spate la Unirii la Ceainaria 5. Acolo ne povesteste un neamt cat de incantat e de Bucuresti cum a venit in urma cu 2 luni cu afaceri si acum a revenit in concediu. Filosofam in gradina aia inverzita si minunata alaturi de suedezi, britanici, sarbi, francezi si cu doua pisici cu personalitate atragatoare. Strainii ne ofera sinceritatea despre problemele societatilor lor iar noi, lor, adevarul despre Dracula. Am schimbat intre noi adresele de email pentru transferul online al pozelor facute. E confortant sa-ti confirme strainii ca traiesti intr-un “cool city mate”.

Ma indrept cativa metri spre casa unde sunt iar intampinat de 2 catelusi adorabili, iubitori de oameni si joaca. Se aude inca zgomot mare din parcul Carol in imediata vecinatate, concerteaza Taxi la Arenele Romane si tipa cateva mii de oameni la unison: ‘esti iubibilaaaaaaa’.

Ti-am descris un weekend cu actiuni aleatorii, simtite pe propria piele a sufletului meu, in frumosul Bucuresti. Uai… si cate ti-as mai fi zis! 🙂

Micul Paris s-a stins, s-a deschis Bucuresti!