logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Am depasit sistemul
p

Am depasit sistemul

Toata viata mi s-a repetat o expresie patologica, a genei romano-balcanica post decembrista: “esti generatia de sacrificiu”. Incepand de azi i-am modificat sensul. Nu, nu… nu sunt egoist asa cum a fost sistemul cu mine si nu e nici frustrare, e evolutie pentru ajutarea sistemului. In caz ca nu ma cunosti eu sunt ala care te ridica atunci cand esti jos, nu-ti da in cap si mai mult, cum au facut cu mine. Asta e rasplata mea pentru el. Momentan. Mai tarziu revin cu detalii inefabile in speranta mea si a generatiei ce va urma, deja lucrurile au inceput sa se intample.

Si revin in generalizare

Noi suntem aia care am purtat uniforma galbena fara sa intelegem sensul ei. Ne ziceau soimi, noi ziceam sa traiti tovarasi sindicalisti. Suntem cei care s-au bucurat ca odata cu uciderea presedintelui avem libertatea de a manca banane si portocale… atat puteam intelege atunci. Noi suntem cei care am luat palme si la propriu si la figurat de la invatamant, pierdut saracul, intr-o perioada de tranzitie in care se schimba dogma educatiei, chiar civica.

Sistemul ne-a oferit atunci ura si palme, noi azi ii dam caldura sufleteasca, 2% din energia noastra si vorbe bune pe ultimul drum. Ei ziceau maine, in ora de dirigentie, veti culege nuci in padure, noi ziceam da fara sa stim de ce si transformam obligatia neoficiala intr-un motiv de joaca sociala cu colegii de gimnaziu.

Am fost primii

Care au dat capacitatea pentru a ne valida capacitatea de a intra in… cea care se dovedea a fi cea mai frumoasa perioada din viata noastra. In liceu ne credeam legendari prometei dupa ce ii vizionam pe Banica si Oana in filmul ala de poveste. Tot noi am fost primii care au vazut filmul pe aparate video, aduse de pilotii cerului ce tranzitau oceanul pentru ei si pentru noi. Si daca azi pe strada o auzim pe Margareta Nistor ne aducem aminte de copilarie, subit.

Suntem cei care

Au descoperit planta in liceu si nu pentru ierbar. Suntem cei care am adus muzica aia “tampita” in cluburi, care au redescoperit conceptul pasar-colibresc de Beatles’fani, Queen, Marley si i-am redescoperit ochelarii lui Bob Dylan prin poetica voce a lui Florin Pitis in balade. Si nu pentru ca ascultau parintii nostri, ci pentru ca mesajul lor a fost mai valabil in perioada noastra de sacrificiu. Sistemul ne rasplatea cu critici ce se bateau in contrast cu sensul muzicii libertine de peste ocean si noi il rasplateam cu zambete si frustrari, maximizate in afterhours-uri pline de soare pe litoralul romanesc si satisfactii aduse in strazile mirositoare de beton.

In facultate

Ne-am angajat ca sa ne platim caminul si tributul cerut de sistemul care solicita stupida experienta, in acea copilarie frumoasa in care nici nu constientizam ce inseamna experienta. La finalul facultatii am vrut sa revolutionez domeniul meu de digital in sistemul privat de invatamant in care intrasem, printr-o inovatie cu proiectului de licenta, insa sistemul m-a refuzat pentru ca nu intelegea ce vreau sa fac, ca domeniul meu era prea avansat.

Atunci am scazut nivelul la mediocritatea pe care o vad azi stralucitoare, in campul muncii din care eu imi transform creierul in niste hartii numite bani. Azi se intelege in sfarsit, faptul ca, nu e doar munca fizica cu bataturi in palme, ci si peri albi din munca psihica cu bataturi in creier, serviciile luand locul industriei, iar sistemul acum imi cere creierul meu pe care-l impart cu alte tari, pentru ca da… am spart granitele pe care le-au inchis ei cateva decenii. Iti dai seama ce faceam daca sistemul avea in trecut deschiderea de azi, cu exteriorul!?

Noi suntem cei

Care au descoperit reala retea de socializare, in orasele romanesti, prin MIRC si prin impulsuri consumate in celulare rebut, pe vremea cand China nu-si identificase puterea magica de copiere si productie in scara larga, cu resurse umane ce fac mai multe minuni decat tehnologizarea actuala. Suntem cei care au cautat pe Google semnificatia cuvantului MBA intr-o tara in care nici azi nu se invata business sanatos, ci doar scoala de viata pe strazile care, incet, incet… se spala.

Suntem cei care au inteles ca nu coruptia face pamantul sa se invarta, cei care stiu ca ea nu va disparea niciodata, iar balcanismul din noi ne-a ajutat sa influentam minti corupte, ca sa ne putem plimba cainii si copii in parcuri magnifice, sa ne dam cu biciclete pe piste dedicate, insuficiente si sa cream modele neconventionale de business-uri, cu care sa curatam mizeria facuta in trecut.

Sistemul a ras de noi

Si ne arata cu degetul cand ne pierdeam noptile prin internet cafe-uri cu piraterie de software la nivel inalt, insa tot sistemul e cel care ne cumpara azi expertiza produsa cu forta curiozitatii unei noi generatii de entuziasti. Si uite cum romana e limba des auzita la Microsoft. Suntem cei care nu sunt ajutati de sistem pentru ecologizarea zilei de maine si tot sistemul e cel care lupta cu ONG-urile pe care le-a creat, sa lupte alaturi de noi pentru un viitor curat, lasat nepotilor. Si toata ura sistemului ce loveste mame si copii va fi transformata de noi intr-o dragoste si mai mare de mame si copii.

Azi si maine tranzitam ce e greu dar si frumos, iar prin sacrificiu vom fi cei care nu vor mai crede in birouri patratoase cu obligativitatea celor 8 ore de stat pe Facebook si Outlook. Vom fi cei care vor fi rasplatiti pe performanta facuta de pe muntele pe care ne-am urcat si am luat cu noi iubirea de natura, de oameni, laptop-ul, bunul simt, creativitatea si performanta romaneasca, care incepe sa fie tot mai premiata in lume, in actorie, matematica, muzica, sport, digital si tot asa.

Suntem granita dintre viitor si trecut

Suntem generatia de sacrificiu daca vrei tu sa-i spui asa, dar compromisul a fost convingerea noastra sa nu ne mai lasam afectati de rautatile din trafic, de la TV, sau de geamurile unde platim taxe si sa nu renuntam usor, plecand peste granite fara sa mai credem toate rahaturile mincinoase cu care voiau sa ne hraneasca. Suntem cei care ofera incredere mai mare in sistem pentru a-l modifica, fiindca sistemul a pierdut increderea noastra in el. Noi suntem cei care au inteles de mult, mai mult decat sistemul.

Am depasit sistemul si-l vom readuce cu noi unde vom ajunge!

2 Comments

  • Doru

    December 11, 2013 6:27 pm

    Cred ca si noi ne luptam cu sistemul,dar noi icnem si scrasneam din dinti,pentru ca noi trebuia sa tacem,noi mai si stateam in pozitia de drepti,dar ce poti face in aceasta pozitie?Noi ne-am nascut imediat dupa anii grei de razboi,nascuti si crescuti de parinti care au vazut acele orori,care au ramas stigmatizati pe viata,mutati ca niste simple obiecte,din oras in oras,din scoli in scoli,dar uneori fericiti,cu o copilarie fantastica,in locuri superbe,cu mancaruri din cele mai sanatoase,dar ceea ce e de neegalat,inocularea unor simtaminte puternice de iubire,pentru oameni,natura si tot ce e romanesc,iubire fata de neamul nostru(rude)culmea intr-o urbe de mii de suflete,aproape ca-i cunosteam pe toti,aici ma refer la locurile de bastina ale parintilor! Oare nu era o socializare mult mai puternica,atunci cand ma intalneam pe ulita cu oarecine,mi se adresa vesnica intrebare retorica,in stil oltenesc,__Ba fete,tu nu esti a lui Misu lui Boroaga,eram asa de mandru,de-mi dadeau lacrimile,daca ma mai si laudau,eram praf! In acel sistem erau multe valori,multe modele,dintre cele mai stupide pana la cele mai proeminente,eu am vazut mai multe valori,in eroii neamului,chiar cele ale domeniului militar,uneori ma intorceau din drum,le evitam,dar ratiunea cred ca a invins! pacat ca mute dezamagiri au aparut intre timp,dar vad in fostii colegi,de breasla ca au ramas agatati de trecutul,lor,uneori il regreta,inca mai au acea mandrie a militarului,o casta aparte(pana si gradele sau titlurile profesinale si le afiseaza) eu cred ca acestea sun istorie de mult,de cca 23 de ani,unii dintre ei daca nu ar fi ramas cu educatia comunista ar fi putut sa mai faca ceva pentru tara asta! Dar cativa au simtit mai repede noul val,noile schimbari si au realizat ceva! Daca a fost bine sau nu,Vom vedea!

Post a Comment