logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Posts tagged "romania" (Page 3)

Let’s do it world

Sa va zic o mica poveste:

“Acum ceva ani, pe taramul indepartat al Estoniei,  intr-o mica tarisoara nord-europeana unde traiau zmei printre zane si printi, cativa copii luminati ce se jucau intr-un ONG insorit au descoperit ca zmeii nu erau prea cuminti si lasau multa dezordine in padurile pe unde se jucau ei. Acesti copii cresteau ca frumosul-fat intr-un an cat altii in patru. Si cum isi pierdeau ei veacul prin paduri inverzite si mergeau ei asa, incalecand pe o sa a responsabilitatii sociale, au realizat ca scopul lor pe acel taram era sa curete regatul de mizeriile zmeilor si nu de zmei. Doar ca aveau, ca in orice poveste intortocheata, o mica problema de logistica. Pentru ca zmeii erau puternici si multi si gunoaiele lasate de ei erau si ele pe masura.

Si si-au stors copiii mintile pe o parte si pe alta pana cand unul dintre ei, a fost lovit de o revelatie de poveste, le-a propus o idee nemaiauzita de la imparatul verde pana atunci. Era atat de revolutionara incat n-avea cum sa dea gres. Sa curete rusinile zmeilor, intr-o singura zi. Ochii celorlalti se dublau in marime si… mai mare a fost uimirea lor cand ideea prindea contur creativ in mintile tuturor. La scurt timp de cand vestea a ajuns in tot taramul s-au implicat muzicantii, bufonii chiar si regele si mai toti marii decizionali din regat.

Si daca simti asta…

Am inceput sa scriu frustrari de Romania, sa evidentiez partile rele care fructifica sentimentul anti-carpatin pe care il simtim cu totii intre noi si peste granite… insa de departe gandul de a sublinia tara nasola in care traim si in ce panta neagra vom ajunge. Chiar cred ca se mai pot schimba lucruri, pentru ca le-am simtit; fac slalom printre blazati. Tendinta mea e caragialista, chiar daca nu-mi iese la fel cum ii iesea marelui dramaturg acum aproape 100 de ani si… uite ca lucrurile nu stau altfel acum; ce prezicator era.

Stereotipul “avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita” e prezent deja peste tot (la tv pe strada, etc.) insa se pare ca ramane la nivelul pre-actiune; aviz exceptie – celor care au participat la Let’s Do it Romania si au ajuns acasa seara zambind; celor care au plans de bucurie la Romanii au talent si n-au arbitrat rezultatul final; aviz celor care n-au plecat din tara inca… celor care cred ca Romania nu inseamna doar cersetorii de langa turnul Eiffel.

Hai Romania, sa incepem!

Cand am pornit acest blog simteam nevoia sa comunic mult. Feeling amestecat cu trendul vremii. Era ceva nou si incitant, era jurnalul de sub pat in haine digitale, in fata unui monitor. Am zis ca trebuie sa scriu despre supraputerea mea – SEO, despre comunicare online, eram pasionat de campanii bine lucrate si bine gandite, despre brandurile cu care interactionam, pe care le admiram, sau pentru care lucram, despre media online, intr-un cuvant despre online. Paralel cu asta, de ceva vreme recomand cu multa caldura filme bune care imi las un gust dulce sau amar, dar care imi lasa ceva. Si acel ceva imi intipareste in minte si asocierea cu numele lui, asta e rasplata mea pentru stuff-ul din spatele creatiei lor. Alaturi de domeniile pe care alergam atunci si pe care le exploram cu sete… setea pe care o aveam copil fiind, explorand campiile si dealurile patriei si descopeream toate acele lucruri mirifice de la insecte ciudate la trunchiurile copacilor semeti, la ape repezi si animale glasuitoare. Asa si in business: ascultam, meditam, observam, analizam si concluzionam.