logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Posts tagged "fericire"

A fost o vremea

“Cai-n poivesti / o vremea cand eram tot timp fericitii / Si eram tot timp funky / Dansam un oras intreg” (Rosario).

A fost o perioada in viata mea cand credeam ca m-am nascut in locul nepotrivit, ca oamenii de aici sunt cei mai necivilizati si cei mai rai, ca sistemele politice au distrus frumusetea si spiritul tarii, ca femeia romanca e prea ‘fumurie’, ca nu exista nici o portita spre succesul, implinirea si redezvoltarea personala + profesionala. Ca in business clientii sunt tampiti si nu stiu ce vor si ce sa ceara de la mine, ca persoana de langa mine ma sustine cu etica si multa incredere, ca ce ofeream si primeam era de ajuns pentru implinire si ca asta e drumul meu, ca un animal crescut nu mai poate fi educat, ca prietenii din jurul meu s-au inrait si au devenit reci la fel ca intangibilitatea nemtilor. Era o vreme cand credeam ca nu mai accesezi suflete pure, discutii profunde si ajutoare spirituale / materiale. Ca nu se mai face arta nicaieri, ca inteleg perfect muzica pe care o ascult, ca toata lumea minte si are ceva de ascuns, ca acea comunitate mica in care ma ‘agitam’ e tot ce se poate, pragul atins. Ca pe animale si copii ii invatam noi maturii ce trebuie invatati, ca lumea asta e formata doar in interes, ca natura nu prea mai are vreo importanta decat estetica. Credeam ca nu se mai poate schimba nimic si trebuie sa accept tot, fara sa ma mai gandesc, macar, la milioanele de alternative. Ca lucrurile materiale cumparate pentru ca si le doresc altii de fapt, sunt tot ce conteaza pe lumea asta.

Capitalism … bucurie sau tristete

Anii 80.

Sistemul comunist, multe restrictii… se visau la cele de odinioara si se visa la cele de azi. Meseria lui era ospatar. De fatada. El a fost printre primii bisnitari in fatza hotelului Steaua din Sighisoara. Si pe vremea aia hotelul avea prestigiu in lume, cu toate ca orasul era mic, turistii ramaneau uimiti de ce vedeau. Totul mergea bine. Avea un apartament intr-un cartier linistit. Nevasta il iubea. Cele 2 fete mergeau la scoala. Baiatul lui era cuminte. Si in fiecare zi ii multumea lui Dumnezeu pentru norocul acordat si pentru ca i-a dat putere. Tot mai bine. In fiecare zi valuta adusa de el in oras se inmulzea. Si in fiecare secunda stia tot timpul cu cati bani a plecat de acasa si cati bani are in plus. Oamenii stiau ca ii ajuta, daca ii cer ajutorul.