logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii (Page 4)

Dupa ce alergam?

De fapt si de drept… ce inseamna viata pentru tine acum? Care-i sensul ei, din tine? Chiar vreau sa stiu cum vezi lucrurile, sunt cat se poate de serios. E despre alergatura dupa cat mai multe like-uri, dupa confirmarile prietenilor sau ale parintilor? Dupa zambete nascute din pielea de gaina produsa la ascultarea unei piese favorite si 3 shoturi de tequila? E despre cafelele cu persoana dorita in cafeneaua preferata? E despre a lasa in urma ta ceva maret? Despre ridurile ochilor ce ascund noptile albe, cand te gandeai la ce-ai facut gresit? Sau bine?

Zi-mi si mie ce intelegi tu, despre ce e viata asta de fapt? Da, chiar vreau sa stiu. E despre noua colectie de haine ale brandului preferat, pe care ti-o iei dupa ce ai luat salariu? E despre contractul semnat dupa 3 luni de negocieri dure? E despre noul model de masina, achizitionata la primirea avansului de craciun cand e discount masiv, imbracat intr-o forma irezistibila de marketing destept? E despre linia de coca diluata cat mai putin, pe care ai tras-o din curbura spatelui ei cand s-a arcuit goala in asternuturile tale proaspete? E despre feelingul pe care il ai dupa o ora de exctasy cand auzi piesa preferata in clubul preferat cu prietenii tai preferati? E despre a intelege si promova cea mai mare inovatie care ii va salva de la moarte pe nepotii tai?

kefalE despre soare? E despre Dumnezeu? E despre excursia in locul unde ai mancat cel mai bun tiramisu, e despre cele mai mari discounturi de care beneficiezi in Austria, dupa sarbatori? E despre orgasmul cu cea mai iubita persoana? E despre piesa preferata pe care o auzi la radio doar un pic si apoi o fredonezi non stop? E despre prietenul tau cel mai bun? E despre ambitia cuceririi ei? E despre cea mai tare plaja de pe continent, pe care ai mancat cei mai buni creveti si ai baut cel mai bun Mojito din viata ta? E despre mirosul pielii? E despre alcoolul de peste 50 de ani pe care il gusti dupa cea mai buna vita argentiniana, intr-o tara nord europeana in care nici macar n-ai visat sa ajungi vreodata? E despre cea mai convingatoare barfa cu prietena ta cea mai buna? Despre plantele pe care le-ai crescut? Despre catelusii si pisicutele pe care le-ai crescut si iti aduci aminte toate gesturile ciudate si haioase pe care le faceau?

Vreau filmul asta

Vreau scena asta regizata adhoc: vreau sa ma intorc acasa si sa ma bucur ca zambetele alor mei sunt la fel ca-n locul in care am fost. Vreau sa cred ca traiesc intr-o intreaga lume care e exact la fel ca lumea mea mica, filtrata atent, in care sunt doar energii pozitive baute in cani de ceai dimineata. Vreau sa fiu mai rapid inteles si sa optimizez din cuvintele spuse, ca sa comunic mai mult prin empatie telepatica. Vreau sa pot actiona in decizii fara sa ma impiedice trecutul cu gandurile lui. Vreau sa am acelasi curaj pueril din copilarie si, in acelasi timp, sa pun lucrurile noi invatate intr-o cutiuta, temporar ascunsa, care sa admire acel curaj pueril din copilarie si sa ajung rapid la cutiuta imediat dupa ce am luat decizia.

Vinule

Cand eram mic mi se parea ca esti rau si cu fite neintelese. Nu te apreciam si nici n-aveam cum. Nu-ti iubeam deloc gustul, sa stii. Dar oricum tu erai tare dur si stii asta. Dar de ce vorbea toata lumea de tine? De ce te apreciau toti, inca din istorie? Mai, tu te ascunzi prea bine. De ce te lasi asa de greu descoperit? De ce e nevoie sa strang eu prietenii in zeci de ani, sa ajung la tine, sa-ti inteleg logica? Aaaaa, ca sa te apreciez mai bine. Bine! Bine, bine…