logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Cultura (Page 2)

Inca se nasc eroi

Acum 3 ani ma suna tata si ma invita la Osica de Sus, un satuc de oameni ambitiosi si muncitori in partea olteneasca a Romaniei. Scopul era intalnirea la un eveniment intitulat “Fii satului” unde un domn numit Nelu Rosca oferea pe atunci numele liceului, primind si titulatura de cetatean de onoare al localitatii. Paralel cu asta a avut o dorinta: sa-si uneasca ramasitele unui neam inceput de acolo, exact in acea zi. Am ajuns triumfator de curiosi sa vedem ce emotii si lucruri noi descoperim.

Spre seara ne-am restras in curtea unei case taranesti frumos intretinute, cu noi tinerii, maturi cu umor si ceva experienta de viata impreuna cu batrani intelepti… unii in bastoane, altii nu mai sunt azi printre noi. Si am trocuit intre noi niste carti printate si frumos organizate de cel mai carismatic om pe care l-am cunoscut: domnul Costica de la Craiova, un distins domn cu o importanta functie de conducere la Universitatea de acolo. Carticica iti descria algoritmic arborele genealogic. Eram vreo 50 de oameni in acea gradina, toti rude intre noi. Am schimbat numere de telefon, nume, povesti de viata si gratare facute asa cum doar romanii stiu sa le faca.

Sighisoara mea

M-am abtinut mult sa nu scriu despre Sighisoara, sunt prea multe de zis si ma gandeam ca as plictisi rau. Da, stiu ca m-am gandit prost.

Sunt din generatia hibrid, plecata de la radacini, rupta de parinti si de maidanele copilariei, trimisa in noi urbe mai mari cu suturi in fund spre noi culmi. Uneori ma folosesc de ciudatenia asta a la Sighisoara si atrag alte minti si emotii diferite. Alteori ma simt ca un Pegas fara aripi, tinut intr-o cusca. Efectul comunismului mi-a facut 2 lucruri: mi-a rupt legatura cu parintii dar mi-a cladit o linie catre Bucuresti si Europa. Mi-a venit repede Bucuresti in colturile mintii… Bucurestiule, te iubesc mult dar acum fugi de aici ca nu esti tu subiectul, despre tine mai tarziu.

Sighisoara pentru mine nu inseamna una dintre singurele 3 cetati medievale locuite, ramase in Europa, nici calma briza ardeleneasca cu pasiune consumata de turistii ce indragesc locul mai mult decat mine, uneori. Nici locul in care legenda Dracula a fost usor exagerata. Marketingul asta exagereaza… dar nu! Nu s-a nascut aici Vlad Tepes, chiar daca da bine la marketingul de oras. Si singura legatura istorica reala cu Transilvania e ca a fost intemnitat la Hunedoara.