logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Cultura  / Autobahn-ul

Autobahn-ul

Autobahn de Neil Labute, o jucarie de teatru atat de faina si ofertanta… n-am primit numele personajelor sau istoricul lor. Ne-am creat noi povestile, asa ca da-ti seama unde ne-am dus cu imaginatia. Ce a fost si mai interesant la cursul de avansati de actorie e ca apar noi elemente de invatat, cum ar fi miscarea scenica sau poate ca personajul tau are un tic nervos pe care tu nu-l ai, un gest cu o motivatie psihologica in spate. Il urmaream pe Jokerul din Batman, ai vazut ca-si misca limba la gura? Daca vei intreba un chirurg iti va spune cu ce gest vei ramane dupa o taietura in acea zona a gurii. S-au vazut si la noi unele gesturi la premiera, ceea ce a fost impresionant sa aud. Unii au fost raraiti, altii peltici, altii au invatat accente specifice unui nivel social dintr-o anumita zona, iar unii din partea cealalta a scenei nu si-au dat seama ca sunt elemente adaugate.

Interasant, cum s-a croit Autobahnul nostru…

Un coleg avea rolul unui pedofil, a fost la Jilava si a discutat cu unii inchisi pentru aceste fapte cand si-a documentat rolul. Eu am interactionat, in perioada laboratorului de personaj, cu golani din cartiere bucurestene ce folosesc un limbaj si comportament specifice. Eram pregatit sa intru in trupa cu Bug Mafia, “daca-ntelegi ce vreau sa zic”. Sau poate ca, sa joci rolul unei pustoaice la inceputul adolescentei, tu fiind o tipa de aproape 30 de ani, cred ca nu e chiar usor.

2autobahn_inlight_liviuflorescu

Energia din culise inainte de piesa e un cocktail exploziv de pozitivism, energie si emotii “shakuit” de oameni faini. N-a mai contat al 3-lea gong ca la premiera trecuta, pentru ca stiam ce va urma, eram concentrat sa nu uit miscarea corporala, memorarea textului fiind partea simpla, cum urma sa descopar. Mecanizarea rolului prin multe repetitii ii sterge naturaletea, diminueaza emotiile transmise pe scena, deci intervine partea grea – cum ii lasi publicului un nivel emotional similar cu cel pe care l-ai simtit la inceput, dupa zeci si zeci de repetitii!? Cat de tare crezi in povestea ta, atasata ca un strat nou peste ceea ce esti tu zi de zi si transformarea emotiilor in energia interna pe scena, erau griji avute sa n-o “dau de gard” acolo si sa fac de rusine multi oameni. Am avut si o problema cam grava la gat, neintrand in detalii.

Ce se intampla acum

Cu scoala de actorie Inlight, in general cu teatrul independent romanesc ce creste ca un Fat-Frumos nebagat in seama de regi, dorinta oamenilor din oras de a se hrani cu cultura, ma bucura enorm. Sunt al naibii de mandru c-am bagat si eu putin degetul in acest lac frenetic, desi sunt sigur ca nu stiu mai nimic despre actorie, inca. ‘Problema’ e ca a inceput sa fie drog, simt ca lipseste ceva din mine cand nu ma hranesc si eu din asta si vreau tot mai des sa intru dintr-o lume in alta lume…

No Comments

Post a Comment