logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Sighisoara Blues 2016

Sighisoara Blues 2016

Iti zic despre Sighisoara Blues cat e cald si inca am emotiile cu care m-am intors la capitala. De fiecare data cand primesc telefon de la Relu intru intr-o stare de alerta si devin mai atent, curios fiind sa vad ce se mai intampla, ce greutati mai apar, ce trebuie sa comunicam, ce argumente solide mai gasesc sa incerc sa-l conving sa mutam toata comunicarea spre online (a cam devenit canalul principal, oricum), ce lineup va fi in anul ce va urma… plus ca are Relu un stil de a te face sa te simti bine cand vorbesti cu el nu doar in ultimul weekend din Martie la Sighisoara.

Incet si sigur a devenit international acest eveniment si nu o spune doar numele sau, ori aparitiile in media locale si de prin alte tari ci si mailurile pe care le primesc cu solicitari de participare la festival de la artisti din te miri ce colturi ale lumii. N-o sa-ti dezvalui nici de greutatile organizatorilor – din spatele acestor 11 ani de blues, e mai frumos doar sa te bucuri de serile alea frumoase de la Eminescu si de noptile albe din Crama. Ssst… nu vorbim de Crama, ce se intampla in Crama ramane in Cra… mintea noastra. 🙂

Mi-a placut editia 2016 pentru ca a fost totul foarte civilizat, s-a intrat in sala lin, n-a mai fost fum nicaieri, mi-a placut ca am avut onoarea si probabil singura sansa in viata sa-l ascult pe Boo Boo Davis – printre ultimii ramasi in viata din generatia care a facut parte la nasterea blues-ului autentic. Omul asta era dus la biserica duminica de pe plantatia de bumbac ca sa intelegi despre ce vorbim. Mi-a mai placut mult de romanasii nostri de la Soul Serenade care sunt niste oameni atat de faini, de calmi, au cantat un roots blues de zici ca au venit in viitor din Mississippi-ul interbelic, atata doar ca sunt albi. Mi-a atins sufletul asa numita regina soul blues din Chicago, doamna Deitra Farr… mi-o si imaginez cum te altoia in tinerete daca nu mancai tot din farfurie dar apoi te putea imbratisa cu multa dragoste feminina si-ti canta ceva frumos de uitai tot, avea putin din acea atitudine specific negreselor pe care n-ai cum sa n-o admiri. Iar baietii de la B.B. & The Blues Shack au rupt scena in doua (vezi chilimele de rigoare) cu cantarile lor, un mix extrem de interesant intre energie pozitiva, blues autentic si miscarile solistului a’la’Elvis pe soundul foate amplu al bandului. Te transpuneau asa… prin anii ’50 de aproape ca nu-ti venea sa crezi ca esti la Sighisoara in 2016. Evident ca-n fiecare an au fost nopti albe datorate continuarii cantarilor din cetate pana spre dimineata, iar o surpriza faina a fost cand s-au intalnit Sambata in timpul zilei impreuna cu Vali Racila si Berti Barbera in Piata Cetatii si au pus-o de o cantare intre oameni, uite asa ca au vrut ei. Pentru mine asta inseamna mult, inseamna pasiunea de a canta, de a face lucruri din placere.

Sunt mandru. Nu, sunt al naibii de mandru si ma voi mandri mereu, oriunde as fi, de faptul ca am pus si eu cateva caramizi la aceasta familie din casa blues, pentru ca asa simt mereu cand ma intorc in primavara la Sighisoara, simt ca-mi revad familia de blues, pe langa cea biologica si ma bucur si mai mult cand merg cu oameni faini de tot la Sighisoara, cum s-a intamplat weekendul trecut.

sighisoara_blues_festival

Stii de ce imi place atat de mult muzica blues? E printre acele putine momente cand esti in prezent, cand nu exista nici trecut nici viitor, cand doar te bucuri, iar acel status quo e mai dulce atunci, e acea stare de acalmie nederanjata de nimic si iubesti si oamenii care vin la festival si casele colorate, artistii, mancarea… iar atunci cand esti in acele stari legi umanitatea mai frumos, cu ceilalti. Am ramas in contact cu artisti care imi trimit uneori ganduri bune, cd-uri pe care le mai scot, dorinta arzatoare de a reveni iar la festival, aceasi dorinta pe care o au oameni pe care-i vad de atatia ani revenind cu entuziasm similar cu al meu, la Sighisoara.

Blues-ul nu e doar muzica, e o frumoasa stare de spirit.

No Comments

Post a Comment