logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Sinceritatea mea, nu mai e a ta

Sinceritatea mea, nu mai e a ta

Teodorescu n-avea dreptate atunci. Radeam si ziceam c-o sa te caut in toate femeile pe care cateodata le intalnesc. N-avea dreptate si n-are nici acum. Insa ironia mea era ca o legenda, avea samburele adevarului in pantec. E de fapt un blocaj mental prin care ma agat de trecut. Dar nu de tine, ci de trecutul dinaintea ta. Acest dinainte… a fost omniprezenta expresie ce-a spalat mereu marul. Al discordiei, da! Acum isi croiesc drum altele. Si cumva ele simt frica mea de tine, chiar daca tu esti la mii de ani lumina de ce-am fost atunci. Da, da, pe vremea cand puerilitatea mea o batea la fund pe tanti maturitate. Dar a fost mereu mereu evolutia fiecaruia dintre noi, nu-i asa?!

E ca in La tiganci, scrisa de mintea aia mareata ce mi-a imprumutat numele liceului meu. Al meu… ce batran e egoul meu uneori. Pacat ca nu il admiram atunci ca si acum pe Eliade, atentia mea era orientata catre viitorul mar de care ziceam inainte. Cel care mi-a dat prima lectie reala si mi-a croit drum catre tine. Nu, nu, nu, in nici un caz nu mai cred un gram in fostul platonic te iubesc. Am incercat asta acum cateva vieti trecute si tot am cazut. Acest platonic va fi transformat in fireasca tranzitie din tine, in cea a carei speranta ca imi va renaste luminita din ochi va merita toata serotonina pe care mi-o va produce. E simplu de fapt, a zis-o si Nichita: poezia adauga viata vietii.

adevar
image-4091
M-am gandit si e de fapt banala frica. Pentru ca frica devine un bun necesar de fiecare data cand adrenalina crescuta din vazul ochilor ei imi face pielea gaina. Nu prea am inteles niciodata de ce, nici n-am acordat multa atentie, dar ulterior am inteles ca asa-i frumos. E un ciclu natural pe care l-am inteles si il accept. Daca tot imi place soarele il dau exemplu pentru urmatoarea comparatie: ai vazut cum intre noapte si zi el are dubii si isi pierde din barbatie? Ba chiar promovez si in scris acest ciclu, chiar si pe peretele virtual, pentru ca vad cum altii isi confirma trairile mele prin fredonarea similarelor emotii. Asta e bine, ma fereste de psihanalize inutile in ceas de noapte. Stiu in acelasi timp, ca acele inulitati ma ajuta sa te departez si mai mult de comparativul urmatorului miros de par cu alta culoare a altei tu. Deci cum, chiar avea dreptate Teodorescu? Refuz sa empatizez cu versurile lui.

Repetam aceleasi greseli ca in urma cu cateva mii de ani, stiu. Frica si iubirea au fost esentiale de atunci ca si pana acum, stiu. Vorbitul e gratis, scrisul lasa urme, stiu. Nu mai exista emotii din trecut, doar amintiri, lectii si planuri, stiu. Lumea ma indeamna si imi vrea binele, exteriorul incearca neincetat si cu mult gres sa refaca interiorul, stiu. Stereotipizam dupa fiecare episod vazut si trait, stiu. Dupa cum vezi, ma dau rotund ca stiu multe, stiu. Dar mai stiu ceva. Stiu ca toata ura pe care ti-am purtat-o in trecut iti e admiratie acum. De tine si de mine si, da, o voi transforma. In ceea ce a schimbat deja si va schimba si mai mult lumea mea!

2 Comments

  • Rocselana

    June 24, 2013 11:36 pm

    Mda.. Este greu sa admiri ce te-a ranit si este si mai greu sa spui da unui alt spatiu cand porti cu tine o profunda si amara dezamagire.. Ehee.. Lectiile emotionale te invata foarte repede sa spui Nu si in acelasi timp iti dau puterea sa spui da unor lucruri pe care in trecut nici nu le observai. Povestea este scrisa 🙂

  • emilia

    June 25, 2013 5:21 am

    Scris,oare, in miez de noapte!?

Post a Comment