logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Cultura  / Sighisoara mea

Sighisoara mea

M-am abtinut mult sa nu scriu despre Sighisoara, sunt prea multe de zis si ma gandeam ca as plictisi rau. Da, stiu ca m-am gandit prost.

Sunt din generatia hibrid, plecata de la radacini, rupta de parinti si de maidanele copilariei, trimisa in noi urbe mai mari cu suturi in fund spre noi culmi. Uneori ma folosesc de ciudatenia asta a la Sighisoara si atrag alte minti si emotii diferite. Alteori ma simt ca un Pegas fara aripi, tinut intr-o cusca. Efectul comunismului mi-a facut 2 lucruri: mi-a rupt legatura cu parintii dar mi-a cladit o linie catre Bucuresti si Europa. Mi-a venit repede Bucuresti in colturile mintii… Bucurestiule, te iubesc mult dar acum fugi de aici ca nu esti tu subiectul, despre tine mai tarziu.

Sighisoara pentru mine nu inseamna una dintre singurele 3 cetati medievale locuite, ramase in Europa, nici calma briza ardeleneasca cu pasiune consumata de turistii ce indragesc locul mai mult decat mine, uneori. Nici locul in care legenda Dracula a fost usor exagerata. Marketingul asta exagereaza… dar nu! Nu s-a nascut aici Vlad Tepes, chiar daca da bine la marketingul de oras. Si singura legatura istorica reala cu Transilvania e ca a fost intemnitat la Hunedoara.

Sighisoara

E locul primului sarut, ce mi-a adus iubirea si nebuna asta mi-a bagat toti fluturii in stomac. Sighisoara mea e locul unde am stat cu cei mai buni artisti de blues de peste ocean, consumand vorbe calde, alcool si multe bancuri bune zise intr-o crama saseasca unde se faceau vinuri Dumnezeiesti, azi hotelul ala falnic ce mi-a dat si o slujba in adolescenta, ulterior devenindu-mi client.

Dracula Danes de langa Sighisoara e locul ce m-a invatat ca un brand nu se forteaza artificial ci se lasa in crestere natural, pentru ca tot oamenii care il consuma il creeaza, nu proprietarul, el doar il ghideaza ca un copil pana-si da drumul singur. Tarnava, raul din Sighisoara e locul unde m-am intalnit cu moartea la 2 m sub apa si i-am zambit dupa 3 minute de lupta acerba, deschizandu-mi bratele prin acceptarea ei, dar ingerul meu pazitor, un vecin din bloc, a decis ca ma vrea inapoi in gasca aia de 30 de oameni, prima mea familie de imprumut ce m-a crescut.

Tot la Sighisoara am inceput sa invat business, pentru ca orientarea mea catre client mi-a intrat in subconstient atunci cand deveneam un mic ospatar cu ambitii, socializand cu diferite minti europene. Acceptarea diversitatii e cheia de succes intr-o lume digitala care devine tot mai conectata si mai mica, vizibil.

Sighisoara a fost asezare traca

Au venit romanii si au amprentat-o, apoi saxonii au gasit acest loc ideal pentru a construi cetatea de azi, langa apa, protejati de un deal (viata si siguranta). Slavii ne-au lasat noi cuvinte si traditii, bulgarii ne-au invatat cum sa crestem legume, sasii ne-au invatat sa respectam sa fim respectati, ungurii ne-au oferit frumoasele femei iubibile si apoi rusii comunisti au modificat ce-au vrut. Si totusi prea putin. Din aceasta cauza suntem toti atat de “nebuni” si diferiti, de asta intr-o casa sighisoreana poti manca o ciorba ardeleneasca in 3 feluri diferite si daca mergi pe alta strada ai alte 3 moduri diferite de a o gati.

E locul in care

Noi copiii am inteles ca mama natura e familia noastra imprumutata care ne protejeaza, ne hraneste, ne ofera spatii de joaca inedite deci am invatat s-o respectam. Pentru ca da, harta noastra de Counter Strike era padurea, iar partia noastra de sanie si ski era vecinul padurii, dealul lin si periculos. Festivalul de arta medievala a fost pentru noi motiv de a fura saruturi, de a asculta in premiera trupe ca Phoenix, Iris, Compact sau Pasarea Colibri. Toate in acelasi weekend cand ne-au vizitat 90 de mii de turisti intr-un oras cu o capacitate de 30 de mii de locuitori, pe atunci.

Sighisoara e pentru noi biserica in care ne reconectam spiritual noi intre noi cand ne intoarcem aici, e locul care noi le-am explicat americanilor de-a lungul timpului ca nu exista vampiri, usturoiul nu-i alunga ci e o traditie veche simbolica din Transilvania pentru alungarea raului, ca The Twilight e o interpretare interesanta a unor scenaristi dupa ce irlandezul Bram Stocker a facut un bine Romaniei. Sighisoara e locul in care printul Charles vine, incognito, sa-si caute stramosi de sange si nu pentru ca exista grade de rudenie cu familia regala romaneasca, ci pentru ca, il citez: “Transilvania e mixul perfect intre salbaticie si civilizatie, e incantarea sufletului”.

N-am inteles o perioada de ce pastrez legatura cu sighisoreni prea diferiti de mine, cu care n-am nici o legatura. Acum am inteles: nu e vorba de afaceri facute impreuna sau de ajutorul reciproc pe care ni-l oferim, chiar daca suntem la sute de km distanta. E vorba de o legatura spirituala nascuta in copilarie. Am baut aceasi apa, am facut curatenie in natura, am impartit aceasi banca si aceasi fata in liceu, am impartit palme cand eram toti nervosi noi intre noi, dar cand era un pericol extern ne uneam ca o armata sub comanda lui Nicolaescu, pregatita pentru orice.

Noi am distrus conflictul intre generatii

Stam la povesti copii cu batrani, ne bucuram de pahare de vin de casa ardelenesc si de nasterea unor noi membrii in comunitatea noastra, ducem pe ultimul drum pe cei care se duc in alte locuri, dar nu ne place balcanismul… noi folosim claxonul doar la nunti nu la inmormantari. Iar nunta? E cea mai mare sarbatoare si dureaza uneori 2 zile ca-n povesti si cateodata se bucura de eveniment si 500 de sighisoreni.

Ne luptam sa pastram traditiile preluate de acum 1000 de ani, chiar daca sunt modernizate: apa cu care se stropeau fecioarele pentru noroc in dragoste s-a transformat in parfum, cu care ‘stropim’ orice reprezentanta a sexului frumos. Sarbatorim Pastele de 2 ori pentru ca ne incanta venirea ‘sasilor acasa’ si ne aduc ciocolata si Haribo din Germania ‘uitand ironic’ ca la noi se gasesc acum, dar noi zambim si ii indragim la fel si ii asteptam cu bratele deschise pe toti. Pentru ca stim ca imperiul austro-ungar a facut mult bine pe dealurile Tarnavelor.

Pe vremuri in Sighisoara

A cantat George Enescu, Ciprian Porumbescu (ce a imprumutat numele unei cladiri de cultura de aici), chiar si Johannes Brahms intr-o vizita. Iar acum? Acum eu vin aici sa alimentez curent in bateriile mele consumate dupa cateva saptamani de stres, vin cu apropiatii la Sighisoara ca sa se bucure de calarie pe pur sange arabi frumos intretinuti, sa descopere faimoasa ciorba de fasole-n pita cu iz ardelenesc, sa descopere plimbarea prin cimitirul ala frumos de pe deal care te duce cu gandul la Père Lachaise si, merg sa vad oameni care inca se bucura de lucruri simple si normale.

Poate ca sunt subiectiv

Cu orasul care mi-a dat viata si cei 7 ani de acasa, sau poate ca pur si simplu sunt norocos ca am crescut intr-unul dintre cele mai frumoase orase din Romania. Poate ca Jimmy, paznicul cetatii alaturi de tobosarii ambasadori sunt cele mai bune lucruri intamplate orasului in ultimii ani. Poate. Dar stiu sigur ca Sighisoara e locul unde incepe si se termina tot. No, stii?!

12 Comments

  • Lorena Stingaciu

    November 30, 2013 6:20 pm

    frumos frumos frumos 🙂 Dar zi-mi, ce stii tu despre locul unde s-a nascut Vlad Tepes? Eu am cautat informatii, chiar si la cei mai batrani oameni din cetate, care mi-au confirmat ca acolo s-ar fi nascut.

  • aneta g.g.

    December 1, 2013 1:38 pm

    scrii frumos,sa nu uiti peste ani sa iubesti la fel Sighisoara;esti liber la multi ani

  • Andreea Badeu

    January 29, 2015 12:01 pm

    Foarte frumos scris, merita un share 🙂 dar subscriu Lorenei, Vlad Tepes chiar s-a nascut la Sughisoara.

  • Beatrice Carlig

    February 3, 2015 2:56 am

    E si Sighisoara mea!!!!Mi a placut mult ce ai scris.M am regasit in multe ipostaze descrise…mi ar placea sa stiu din ce generatie faci parte.Desii sunt plecata de mult din tara sunt mandra ca sunt sighisoreanca!!!!Noi cei din generatia anilor’90,ne regasim in tot ce ai scris…Doar cei ce o cunosc ,cei ce s au nascut acolo,pot intelege farmecul,
    magia si unicitatea SIGHISOAREI!!Felicitari pentru randurile tale,care au reusit sa trezeaca amintiri ce nu vor disparea vreodata!!!

  • Bianca Badulescu

    June 5, 2015 10:23 am

    Imi place cum si ce ai scris ! Felicit?ri! Sighisoara este,si pentru
    mine, ora?ul copil?riei si adolescentei. Am nostalgia celor vremuri.
    ????

  • Cuta

    June 6, 2015 7:52 am

    Ptiii!! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, ca tare frumos ai scris, no! 🙂

  • Dany Vescan

    June 3, 2016 6:46 pm

    M? bucur pentru tine si sper ca pe viitor s? mai avem parte de articole frumoase scrise de tine,iti doresc tot binele din lume

  • Vasy Condras

    June 3, 2016 9:51 pm

    Frumos asa cum este si orasul care m-am nascut.

Post a Comment