Leadership-ul din noi

In unele dimineti acompaniez un bun prieten spre munca; cu care port, de ani de zile, discutii cu pro si contra argumente, la un nivel mental destul de sofisticat. Cred ca ne place sa introspectam sinele si apoi sa scoatem afara cu nonsalanta niste concluzii pline de mandrie ca si cum am redescoperi noi un nou Machu Picchu al sociologiei umane.

Si in majoritatea cazurilor concluzionam conceptii evidente si simple care prind, dupa dezbateri, contur atat de clar. Azi de exemplu, am reintalnit aglomeratia nascuta odata cu revenirea studentilor pe plaiurile lui Bucur. Si ne-am adus aminte de cazurile in care, in cateva  intersectii se blocheaza traficul si ies vatmanii tramvaielor sau alti soferi cu ceva curaj si logica peste medie, sa fluidizeze traficul rutier. In acel moment nu e unul mai destept decat altul, ci pur si simplu se intampla ca in acel moment cineva, sus pe o capota de masina concentreaza discutia intr-o singura directie. Nu are chipiul organului legii, nu are identitatea celui care anuleaza codul rutier logistic, nu e ca si cum culoarea semaforului e mai putin prioritara decat directivele lui. In acel moment soferii sunt concentrati la acelasi lucru si intr-un final se rezolva situatia. Adica atunci intervine leadership-ul. Leadership-ul e o stare de spirit!

Leadership-ul e in tot si in toate, incepand de la catelul de la stana ce duce o turma de 300 de oi intr-o directie si pana la cele mai puternice corporatii din lume.