O lume mare atat de mica

Exista o statistica interesanta, bazata pe un studiu, care zice ca ai nevoie de 5 oameni pentru a ajunge la cine vrei tu pe glob. Ca e vorba de un indigen din Africa sau la Obama, e acelasi lucru. Si gandeste-te ca nu e deloc imposibil, intangibil sau absurd. Vrei la Obama, suna-ti amicul din America si ai facut primul pas.

Aud atat de des, pe cat de mult zic si eu expresia: “E o lume atat de mica…”. Cutarescu il stie pe Xulescu, care tie iti este prieten de pe vremea cand Yulescu v-au facut cunostinta cand ati fost chemati la ziua lui Gigescu. Si mai mult decat atat, cu amicii tai interconectati cu prietenii tai ai ajuns sa faci business, sa te intalnesti intamplator la o terasa in centrul vechi sau, mai simplu, l-ai recomandat sefului tau in departamentul tau de la job, care s-a combinat cu Esculeasca din celalalt departament sau la firma de la etajul de sub tine.

Eu iubesc faptul ca cercurile mele de prieteni sunt total diferite una de cealalta si ca activitatile lor sunt total paralele. Insa ce se intampla cand se intersecteaza in perpendicular? Stii ca nu e departe de “ipoteza ipotetica”. Daca persoana aia pe care o stii dar nu stii de unde, caruia i-ai descoperit numele la concertul lui Patrice te va regasi la Femei pe Matasari si impartiti acelasi hobby… sa zicem mersul pe bicicleta Pegas, sau vinul rosu povestit la “un pahar de vorba” intr-o ceainarie unde vezi gasca aia cool care se perinda pe la Atelierul Mecanic, sau MTR (mezere a se citi) care isi face veacul seara in Herastrau la Roaba de Cultura sau in Vama Veche si, care, evident ca face curatenie cu tine la Let’s Do it Romania. Insa exista legaturi comune: ecologie, pasiune, muzica si lista poate continua.

Stii cum e Romania? Ca un liceu in care intri cu atatea temeri in prima zi si dupa ceva ani cunosti bine femeia de serviciu, vreo 40 de copii frumosi, profesorii tai de biologie si romana, ai baut o bere la terasa cu directorul in timp ce te crezi “legendar Prometeu”, in special cand ai primit nota de admitere, sau confirmarea celor din jur. Acum, depinde care e directia spre care o iei in urmatorul nivel. Si aici ma refer la cararea vietii tale care e influentata de prieteni, colegi, parinti, modele simbol sau intamplari ne/fericite. Si peste ceva timp ii reintalnesti schimbati total pe multi in facultate, loc de munca, parteneriate de business si alte activitati care creeaza acele legaturi emotionale ce fac lumea sa se ia multe directii. Si, asa de mult imi place cand esti ajutat si ajuti cu daruire si transformi datoria morala imbracata in ajutor reciproc si se naste in tine acel sentiment de bucurie umana, altruism.

Asa functioneaza lumea asta mare atat de mica, ne plac oamenii, ne place de noi, evitam “vampiri de energie negativa”, iubim experientele produse cu oameni, ne ajutam reciproc si dictam influente ca papusarii ce misca atele, doar ca in loc de marionete avem destine conectate pozitiv sau negativ. Iar la “sfarsitul zilei” ai impresia aia ca nimic nu e imposibil, ca ai sarit peste piedici pe care le depasesti cu ajutorul spectatorilor de pe margine, ce tin in maini cartoane cu numele tau pe care scrie “Go go!”. Ramane intre noi da?!