logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Marketing Dracula

Marketing Dracula

Acum cateva seri am urmarit un documentar pe Discovery – referitor la axa Dracula / Bram Stocker si Romania evului mediu. Am fost de acord in materie de 90% cu continutul transmis de producatorul documentarului, 5% a intrat in conflict cu istoria si 5% cu conceptia mea diferita, legata de partea turistica romanesca.

Frumos exprimat si frumos filmat, daca nu eram sighisorean as fi zis: “Trebuie neaparat sa vizitez Transilvania”. Interviurile unor localnici istorici sau muzeologi (Bran, Sighisoara, Bistrita, Arges) au fost pertinente si logice. Romanul incearca sa speculeze ce are “mai bun”, legendele se contureaza si e bine pentru turism, insa din punct de vedere istoric, Vlad Tepes nu avea cum sa se nasca la Sighisoara dar… repet, e bine pentru turism. Branul e extraordinar de frumos si, conform cartii autorului irlandez, care a trait o perioada in Transilvania inainte sa scrie cartea, acela e castelul care se potriveste cel mai bine cartii. Drumul catre castelul din carte insa nu e cel spre Bran, ci e cel din pasul Tihuta de la Bistrita – care e o imagine, indradevar, infricosator de frumoasa.

Si mai e un lucru de clarificat, in special pentru straini: Vlad Dracu’ nu e Vlad Tepes cum nici Vlad Tepes nu e Dracula. Blazonul Ordinului Dragonului (ordinul nobililor medievali europeni ai acelor vremuri) din care a facut parte tatal lui Tepes continea un dragon (emblema orasului Sighisoara), iar in mitologia romaneasca nu exista cuvantul dragon, ci drãc – iar tatal lui Vlad Tepes a fost atat de dedicat incat s-a autointitulat Vlad Dracul; oamenii il porecleau Vlad lui Drãculea, de altfel. Infatisarea lui Dracula e inspirata probabil din vestmintele membrilor ordinului care se imbracau in mantie neagra pe o fata rosie pe cealalta.

Bram Stocker a stat ceva timp in Transilvania, pe la Sighisoara, Bistrita, Bran, samd. A avut un traseu foarte interesant, perioada in care a “gustat” din traditiile si cultura romaneasca a acelor vremuri; inclusiv aspectul cu usturoiul e ardelenescul “alunga raul ghinion din casa”. Iar setea de sange nu e nici pe departe total hranita din dorinta de razbunare a lui Tepes, in urma faptului ca familia i-a fost omorata de otomani. Ordinul Dragonului lupta impotriva musulmanilor iar metoda de pedepsire pare acum brutala si iesit din comun de dura in zilele noastre, insa in acele vremuri era o normalitate… daca se poate intitula asa. Nu e nici o diferenta intre duritatea Dragonilor si cea a Teutonilor.

Ultimul speach al documentarului intra in conflict cu perceptia mea legata de turism. Cultura romaneasca nu izvoraste din Dracula. In schimb nu stim inca ce sa facem cu acest sambure de marketing. Daca acum 100 de ani cartea lui Stocker a fost un best seller (‘Dracula’ ramanand una dintre cele mai citite carti la nivel global), am si eu o curiozitate: ne-au trebuit 100 de ani sa ne dam seama cum putem vinde turismul romanesc, de ce ne mai trebuie inca 50 ca sa identificam cum vom face asta? De ce nu vindem “Drumul lui Stocker prin Transilvania”? Uite o idee de succes, exploatati-o…

No Comments

Post a Comment