logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Si daca simti asta…

Si daca simti asta…

Am inceput sa scriu frustrari de Romania, sa evidentiez partile rele care fructifica sentimentul anti-carpatin pe care il simtim cu totii intre noi si peste granite… insa de departe gandul de a sublinia tara nasola in care traim si in ce panta neagra vom ajunge. Chiar cred ca se mai pot schimba lucruri, pentru ca le-am simtit; fac slalom printre blazati. Tendinta mea e caragialista, chiar daca nu-mi iese la fel cum ii iesea marelui dramaturg acum aproape 100 de ani si… uite ca lucrurile nu stau altfel acum; ce prezicator era.

Stereotipul “avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita” e prezent deja peste tot (la tv pe strada, etc.) insa se pare ca ramane la nivelul pre-actiune; aviz exceptie – celor care au participat la Let’s Do it Romania si au ajuns acasa seara zambind; celor care au plans de bucurie la Romanii au talent si n-au arbitrat rezultatul final; aviz celor care n-au plecat din tara inca… celor care cred ca Romania nu inseamna doar cersetorii de langa turnul Eiffel.

Da, stim cu totii ca nu merg lucrurile cum ar trebui, stim cu totii sa dam vina pe autoritati, pe hotii in costum, pe cei care ne injura in trafic si pe toti pe care ii cautam de vinovati. Dar pe noi stim sa dam vina? Si la fel cum sunt oameni (cerebrali, cu mai multe in cap) care vad acest loc o potentiala Elvetie, la fel sunt si strainii care au venit in vizita de 3 zile, vizita ce s-a transformat intr-o sedere de 15 ani.

Acum 15 ani simteam sangele cum fierbe, de fiecara data cand ascultam o trupa blamata, neconventionala in acele vremuri: “Avem familii care lasa-n noi mandria/ Avem tot si peste tot suntem romani in Romania.” Nu sunt un caz pierdut, intre timp mi-am extins plaja muzicala, trupa intre timp compunea sountrackul celui mai vizionat serial romanesc, cu muzica aia triviala si periculoasa pentru populatie. Ambitie romanesca. Prosteasca nu?

Nu prea sunt fan tv, dar ma bucur ca o emisiune trezeste spiritul civic, demult pierdut si… ne aduce aminte ca trebuie sa protejam si sa iubim locul unde ne-am nascut. Si apropos: ai vazut milioanele de londonezi cum canta la unison imnul si se bucura ca se unesc doua destine regale? Bune, rele, proaste, frumoase, cum o fi ele… sunt destinele celor pe care noi i-am alungat din tara, brutal.

No Comments

Post a Comment