Anii 80. Sistemul comunist … erau multe restrictii … se visau la cele de odinioara, si se visa la cele de azi. Meseria lui era ospatar. De fatzada. El a fost printre primii bisnitari in fatza hotelului Steaua. Si pe vremea aia hotelul avea prestigiu in lume, cu toate ca orasul era mic. Si doar turistii ramaneau uimiti de ce vedeau. Totul mergea bine. Avea un apartament intr-un cartier linistit. Nevasta il iubea. Cele 2 fete mergeau la scoala. Baiatul lui era cuminte. Si in fiecare zi ii multumea lui Dumnezeu pentru norocul acordat si pentru ca i-a dat putere. Tot mai bine. Tot mai bine. In fiecare zi valuta adusa de el in oras se inmultzea. Si in fiecare secunda stia tot timpul cu catzi bani a plecat de acasa si catzi bani are in plus. Si toata lumea ii saruta mana. Si stiau ca ii ajuta daca ii cer ajutorul.

Si-a facut casa paradis. Era admirat de toti copii din cartier. Si toti vecinii il respectau. (Imi aduc aminte si acum de acea imagine a teancului de dolari pe care nevasta se chinuia sa il scoata din cutia postala. ) Mai povesteam cu el din cand in cand pe la bloc. Ii ziceam:
” – saru`mana neana. Ce mai faceti ?
– Bine mai copile . Ce face tat`u.
– Bine nenea. E la servici.
– Foarte bine ma copile. Ai grija de tine.”

Timpul trecea, toata lumea stia de el. Fiul lui a crescut si a intrat sub aripa lui. A invatzat si el “meserie” de la batranul lui. Dar gresea des. Multi ani de zile l-a scos batranus`o din belele. Fata lui se maritase si era fericita. Aia mica mergea la scoala. Ma intelegeam bine cu ea … ne jucam toti impreuna. Si era tota familia lui fericita. Si respectata.

Peste cativa ani s-a despartit de nevasa lui care devenise o grasa incurabila, mancand inghetzata de dimineata pana seara … Baiatul lui era batut zilnic de teparii din fatza hotelului.
Fata mare ajunse o curva din titan. Familia s-a destramat. Nevasta l-a lasat fara bani fara apartament.
Copii din cartier il bateau, il scuipau si faceau misto de el.
Fiul fugise in germania dupa o tzeapa data in oras. Cand s-a intors s-a mutat intr-o garsoniera pe o strada mai incolo. Peste cateva luni l-au gasit vecinii spanzurat. Aia mica umbla cu un peste si nu stie nici acum pe ce drum e. De nevasta-sa nu mai stiu nimic.

Ultima data m-am intalnit cu el in gara. Plecam la Bucuresti si asteptam trenu.
Un singur rand de haine nespalate … era de recunoscut. Oamenii pe strada il iau la misto. Altii isi aduc aminte ce imi aduc eu acum aminte. Unii care nu l-au cunoscut inainte ii zic : Marsh ma boscetarule.

Mi-a ramas in minte lacrima care curgea din ochiul stang care era aproape stins de bautura si vorbele lui …
” Mai copile … a fost bine … a fost bine … da s-a … s-au, s-au dus … Da-mi si mie o tigare daca ai … TU erai ala de statea la etajul 3 , nu ? Da eu sunt ala … Taicat-o ce face ?

N-am mai putut sa ii raspund la intrebare ca era aproape sa cada, tzinandu-se de gard …

Acum locuieste intr-o garsoniera la nefamilisti, undeva pe Dumbravei. Strange ziare si fiare ruginite si le vinde pentru un corn si o sana. Si mai cerseste din cand in cand la oameni pe care altadata ii imprumuta cu bani sa isi cumpere masini.