logo
Liviu Florescu

Esti aici pentru ca...

Iti place sa citesti, banuiesc. Mie sa scriu, imi pare bine de cunostinta. Articolele sunt despre business si marketing sau alte chestiuni serioase, introspectii pe diferite subiecte, uneori la nervi imi vars frustrarile si astfel blogul imi devine psiholog iar cand sunt impresionat de un film bun ti-l recomand rapid aici. Tu alege-ti ce doresti.
Liviu Florescu / Instrospectii  / Capitalism … bucurie sau tristete

Capitalism … bucurie sau tristete

Anii 80.

Sistemul comunist, multe restrictii… se visau la cele de odinioara si se visa la cele de azi. Meseria lui era ospatar. De fatada. El a fost printre primii bisnitari in fatza hotelului Steaua din Sighisoara. Si pe vremea aia hotelul avea prestigiu in lume, cu toate ca orasul era mic, turistii ramaneau uimiti de ce vedeau. Totul mergea bine. Avea un apartament intr-un cartier linistit. Nevasta il iubea. Cele 2 fete mergeau la scoala. Baiatul lui era cuminte. Si in fiecare zi ii multumea lui Dumnezeu pentru norocul acordat si pentru ca i-a dat putere. Tot mai bine. In fiecare zi valuta adusa de el in oras se inmulzea. Si in fiecare secunda stia tot timpul cu cati bani a plecat de acasa si cati bani are in plus. Oamenii stiau ca ii ajuta, daca ii cer ajutorul.

Si-a facut casa paradis. Era admirat de toti copii din cartier. Si toti vecinii il respectau. (Imi aduc aminte si acum de acea imagine a teancului de dolari pe care nevasta se chinuia sa il scoata din cutia postala). Mai povesteam cu el din cand in cand pe la bloc, spunandu-i:
” – saru`mana neana. Ce mai faceti?
– Bine mai copile . Ce face tat’u?
– Bine. E la servici.
– Foarte bine ma copile. Ai grija de tine.”

Timpul trecea, toata lumea stia de el. Fiul lui a crescut si a intrat sub aripa lui. A invatat si el “meserie” de la batran. Dar gresea des. Multi ani de zile l-a scos batranu din belele. Fata lui se maritase si era fericita. Aia mica mergea la scoala. Ma intelegeam bine cu ea… ne jucam toti impreuna. Si era tota familia lui fericita si respectata.

Dupa ’89.

Peste cativa ani s-a despartit de nevasta care devenise o grasa incurabila, mancand inghetata de dimineata pana seara. Baiatul lui era batut zilnic de alti bisnitari din fata hotelului, ca o razbunare probabil. Fata mare ajunse o curva din titan, un cartier din oras poreclit ca cel din Bucuresti. Familia s-a destramat. Nevasta l-a lasat fara bani si fara apartament. Copii din cartier il bateau, il scuipau si faceau misto de el. Fiul fugise in Germania dupa o teapa data in oras. Cand s-a intors s-a mutat intr-o garsoniera pe o strada mai incolo. Peste cateva luni l-au gasit vecinii spanzurat. Aia mica umbla cu un peste si nu stie nici acum pe ce drum e. De nevasta-sa nu mai stiu nimic.

Ultima data m-am intalnit cu el in gara. Plecam la Bucuresti si asteptam trenu. Un singur rand de haine nespalate… era de recunoscut. Oamenii isi aduc aminte ce imi aduc eu acum aminte. Unii care nu l-au cunoscut inainte ii zic : Mars ma boscetarule. Mi-a ramas in minte lacrima care curgea din ochiul stang care era aproape stins de bautura si discutia cu el dupa 2 ani de stat la Bucuresti, in gara de la Sighisoara:
“- Mai copile … a fost bine, a fost bine… da s-a… s-au dus … Da-mi si mie o tigare daca ai… Tu erai ala de statea la etajul 3, nu ?
– Da, eu sunt ala…
– Taicat’u ce face?”

N-am mai putut sa ii raspund la intrebare ca era aproape sa cada, tinandu-se de gard… Acum locuieste intr-o garsoniera la nefamilisti, undeva pe Dumbravei. Strange ziare si fiare ruginite si le vinde pentru un corn si o sana. Si mai cerseste din cand in cand la oameni pe care altadata ii imprumuta cu bani sa isi cumpere masini.

1 Comment

  • the_sinner

    March 25, 2006 1:06 pm

    Mda … bucurie sau tristete … bine ai zis … sa ne bucuram ca acum ne permitem si noi lucruri pe care le visau altii acum 20-30 de ani ? sau sa fim tristi pentru ca oameni ca el nu mai sunt apreciati , nu mai sunt folositori in societatea de azi ? si aici nu vorbesc de el anume. Chiar nu conteaza daca a fost bisnitzar, palarieri, ospatar whatever.
    Am si eu la colt o bomba de magazin unde vinde un fost inginer care a fost mana dreapta a lu ceausescu … si acum vinde guma de mestecat intr-un chiosc. Stiu ca e cursul lucrurilor … dar oare nu mai putem face nimic ?

Post a Comment